Stiu ca anul asta n-am fost cel mai cuminte copil dar am fost destul de cuminte incat sa te rog sa imi lasi sub brad bilete pentru concertele Eric Clapton, Metallica si ACDC de anul viitor de la bucuresti…
Iti multumesc anticipat,
jo
Posts Tagged ‘music’
illusion and dream
sunt dependenta de muzica si am prostul obicei sa ma indragostesc pe/de melodii… si in principiu marea majoritate a melodiilor din playlist imi aduc aminte de cineva sau de o perioada din viata mea. momentan am primit melodia asta si ma bantuie tot timpul, o am in cap si nu pot scapa de ea. poate pentru ca in momentu asta chiar inseamna ceva. i have a thing for finnish music…
oricum… sfatu’ meu… ascultati melodia… 😀
maybe it’s a crush…
citeam azi ce a scris cineva si vorbea despre cum azi poate te plac dar tu nu ma placi si maine ma placi tu dar eu m-am plictisit deja… mie intotdeauna mi-a fost foarte greu sa zic daca iubesc sau nu dar poate nu e such a big deal… si poate ca daca ma trezesc dimineata gandindu-ma la acel cineva si seara ma gandesc tot la el, atunci poate pot sa zic ca il iubesc si mai mult ca sigur conteaza sa traiesti sentimentul in momentul in care exista fara sa conteze ce se intampla dupa… altfel risti sa pierzi o gramada din ce ai putea sa ai daca nu te-ai ascunde cu coada intre picioare, fiindu-ti frica sa accepti ce se ascunde in tine… nu e vorba de chestii foarte siropoase sau complicate, “it’s just that maybe it is a crush or maybe i love him”. de ce ne e asa frica de cuvintele astea… e adevarat ca e complicat de la “i love him” pana la o relatie pentru ca intervine factorul respingerii si multe altele, dar trebuie macar sa fim sinceri cu noi, indiferent de consecinte si de ce s-a intamplat inainte…
am avut acum cateva saptamani o discutie cu niste prieteni despre casatorie in care ma declaram impotriva ei. eu nu ma declar impotriva casatoriei in sine ci impotriva ideii ca ea se bazeaza pe o foaie de hartie. nu o sa pot zice vreodata ca nu vreau sa ma marit si ca nu vreau o nunta draguta si ca nu o sa fiu foarte entuziasmata sa imi aleg rochia si florile si tot… nu pot sa fiu ipocrita… dar discutia aia e o paralela la ce zic eu aici. conteaza momentul foarte mult pentru mine si nu neaparat ce o sa fie maine, dar am timp si pentru maine si pentru poimaine atata timp cat exista azi. casatoria e o legatura clara intre azi si maine si poimaine si asa mai departe si nu neaparat o foaie. pana la urma se rezuma initial la ce ziceam la inceput… ma trezesc cu tine in gand, adorm cu tine in gand… maybe i do love you…
surprizeeeeeee!!!!!!!
im a people person in cea mai mare parte a timpului. dupa cum ziceam acu ceva vreme imi place sa fiu inconjurata de oameni si sa vorbesc vrute si nevrute cu aia cu care sunt pe aceeasi lungime de unda… ma gasesti mereu la o cafea pe undeva cu un om, la o masa, intr-un colt, cu o scrumiera plina in fata si vorbind ore in sir, glumind,razand. cu toate astea am niste idei foarte clare despre cum imi doresc sa fie prietenii mei si chiar si cunoscutii. cel mai nasol e ca se vede pe fata mea cand nu imi place cineva sau cand ma enerveaza cineva. pur si simplu soarele intra in nori.incepe furtuna… imi plac oamenii, dar nu foarte multe categorii. abia azi mi-am dat seama cat de pregnanta a devenit chestia asta si cum automat s-au facut categorii cu oamenii care ma enerveaza si imi displac profund, oamenii care imi sunt indiferenti si oamenii care imi plac… it’s sunshine, a cloudy sky or a fucking storm…
si in plus mai am si eu momentele mele in care am chef sa fiu cocolosita si rasfatata… si am si momente in care mi-e dor si am momente in care regret si am si remuscari, si momente in care retraiesc chestii… si momente in care sunt sincera si momente in care ii mint pe toti si in care ma mint si pe mine, si mai am si momente, cum am acum, in care am impresia ca timpul sta pe loc…si ca sunt in acelasi impas in care eram acum vreo 5-6 luni….
ii ziceam azi cuiva foarte drag ca mie imi place mel asta de mor..
queen … the love of my life…
aveam vreo 6 sau 7 ani cand mi-a cumparat mama prima caseta… mi-o aduc aminte si acum… pe coperta era freddie mercury cu un ciorchine de banane in cap… ceea ce inseamna ca de 13 ani de zile traiesc cu muzica asta in cap… si ca din punctul meu de vedere nu s-a inventat inca formatia care sa depaseasca ce a insemnat queen pentru mine (pot sa garantez ca nici nu o sa existe)… voce care sa ma atinga mai tare decat a lui mercury nu am gasit si melodiile au marcat unele dintre cele mai faine zile din viata mea… la sfarsitul liceului si al fiecarui durau ascultam we are the champions…
cand eram in generala si mergeam cu ai mei undeva in concediu casetele alea erau acolo si mereu au fost o legatura de suflet… imi aduc aminte ca eram clasa a 3-a si m-a intrebat un coleg care e formatia mea preferata si i-am spus queen si el a strambat din nas si a inceput sa faca misto si sa comenteze. el asculta genius si trei sud est si ceea ce ascultam eu era “muzica de fraieri” dar mi s-a cam rupt, la fel cum mi se rupe acum. nu m-a interesat niciodata ce muzica au ascultat ceilalti atata timp cat mie imi placea muzica mea si intre noi fie vorba better then queen there isn’t dar am mai zis asta nu? pot sa mai zic de multe ori.
stateam si ma gandeam noaptea trecuta la cat de mult a reprezentat muzica in viata mea mereu si ca probabil felul in care s-a terminat istoria queen a garantat faptul ca vor ramane in memoria tuturor pentru muuult timp de acum inainte. din cand in cand tvr1 si tvr2 au un documentar si un concert queen astfel incat sa nu uitam ca odata au fost mareti si spun cu toata sinceritatea ca am vazut documentarul si concertul ala de zeci de ori si totusi nu ma pot satura de el. cartea despre mercury am citit-o pe la 10-11 ani si viata lui a fost controversata si haotica si plina de tampenii pe care doar vocalistii unei formatii rock le-ar putea face, dar muzica a fost geniala…
si acum ca info despre trupa… a aparut in ’70 si a fost formata din mercury, brian may, roger taylor si john deacon si au vandut in jur de 300 000 de albume (wow), au avut 18 single-uri care au ocupat prima pozitie, au cantat in hyde park (unde au fost urmariti de 150 000 de oameni), la Rock in Rio (350 000 de oameni !!!!!!!!) , au colaborat cu david bowie la melodia under pressure, au cantat pentru Live Aid pe stadionul wembley si in 1986 au cantat pentru ultima data live in Knebworth Park.
in 1988 au aparut zvonuri ( care s-au dovedit adevarate) ca mercury sufera de SIDA si cu toate astea albumele Innuendo si Greatest Hits II au aparut in 1991. pe 23 noiembrie a tinut o conferinta de presa in care recunostea ca sufera de SIDA si cateva ore mai tarziu s-a stins din viata unul dintre cei mai buni cantareti din lume..
in 1992 a avut loc un concert in memoria lui mercury pe stadionul wembley din londra. la concert au participat def leppard, elton john, david bowie, robert plant, guns’n’roses,george michael,metallica,
in 1995 apare albumul made in heaven
enjoy
hai sa nu fim emo…
sa nu detaliem iubiri pierdute si nici iubiri care nu pleaca, sa nu ne facem ca iubim doar pentru ca nu am iubit niciodata… hai sa nu dam detalii despre cat de tare doare cand iti da cineva papucii, sa nu stam imbufnati pentru ca vai vai vai nu ma mai iubeste si si-a gasit pe altcineva care e fun… pentru ca poate tu nu esti fun enough, poate tu nu aduci cu tine focurile de artificii si poate nici macar nu imi faci pielea sa se infioare.. poate ca nici macar nu esti suficient de interesant incat sa ascult ce zici tu acolo, poate ma plictisesti si tu si felul in care vorbesti, poate ca pe strada pe care stai tu nu rasare soarele pentru ca sunt numai blocuri de 20 de etaje si stii, mie chiar imi place soarele mereu, dimineata, la pranz si chiar si atunci cand e pe punctul sa apuna. cred ca de pe strada ta nu se vede nici marea asa ca dimineata cand ma trezesc mahmura si ma intind dupa pachetul de tigari nu pot fura cu ochiul stang un coltisor de mare ca sa imi umplu bateriile dupa o noapte agitata. noptile mele sunt mereu agitate si zilele la fel asa ca am nevoie de un foc mare de artificii si de o discutie care sa imi aprinda neuronii pana obosesc. dar nu vreau sa imi zici despre filozofia lui nietzsche si nici despre ce parere are kant, ci despre filozofia ta de viata, fara aroganta, dar cu o usoara doza de egocentrism. doza aia o sa ma faca sa incerc mai mult si sa imi dau seama ca daca intind mana nu am nimic si ca daca pocnesc din degete raman doar cu sunetul care s-a estompat.
nu dau 2 bani pe filozofiile ieftine pe care le citesti pe blogul lui gigel sau al altcuiva. glumele care se repeta sunt pentru altii. macar daca repeti gluma sa o spui cu un alt ton, asa ca in role-playing ca sa nu sesizez din prima…
si totusi depinde din partea cui vin toate astea pentru ca exista si varianta exact opusa pentru ca eu nu sunt aceeasi persoana care eram acum 5minute si sunt capricioasa si rasfatata… but c’est la vie…
We’ve been slaves to this love
From the moment we touched
And keep begging for more
Of this resurrection
ps: am corectat greseala. multumesc gogu 😉
torn appart
momentan melodia asta rupe tot si zdruncina tot… si nu e un new entry e doar o intamplare…
heart stuff
ne plac oamenii indisponibili emotional, aia cu prieteni sau prietene, cu relatii stabile, care nu se indragostesc, care fac sex just for sport, care sunt aroganti, cinici,ironici si distanti. ne plac oamenii care nu se apropie de nimeni, care au pasiuni mult prea inradacinate ca sa mai aiba timp de altceva, ne plac oamenii care nu au timp, ne plac oamenii care nu sunt atenti, intarzie, isi fac planuri si se razgandesc in ultimul moment. dupa aia ne intrebam unde au disparut toti tipii buni, educati, amuzanti si cu buni simt. dar mai ales singuri. probabil sunt pe acolo pe undeva, dar noi ne concentram atentia unde nu e cazul si cum s-ar zice ne pierdem timpul degeaba. nimic nu poate iesi din asa ceva, sau mai bine zis nimic bun sau care sa dureze. din oamenii astia nu ies nici fluturasi si nu transmit nici inimioare.
si mai e si varianta in care noi suntem atat de instabili si incapabili sa ne exteriorizam incat transmitem cu totul si cu totul altceva decat se intampla. cert e ca niciodata nu ne plac oamenii care sunt buni pentru noi. e ca si cum ai vrea sa scrii cu o pensula. poti sa incerci sa bajbai ceva pe acolo, dar nimic inteligibil. pizza cu inghetata nu e nici ea tocmai normala si uleiul nu se amesteca in apa. facem alegeri gresite si suportam consecintele chiar daca ne displace profund si ne plangem in stanga si in dreapta. sunt alegerile pe care noi le-am facut si nu ne-a obligat nimeni. si dupa aia te uiti in oglinda si te intrebi ce s-a intamplat? nimic ce nu a fost alegerea ta… sau in fine, alegerea mea.. pentru ca probabil despre mine e vorba si aici
iubiri, placeri, orori 