blogul ramane in pending pe perioada nedeterminata… pana ma hotarasc eu daca mai are rost sau nu sa scriu si sa ma manifest in vreun fel… asa ca asta poate dura o ora, o zi, o luna, un an sau poate nu o sa mai scriu aici niciodata..
a se considera mass… nu raspund la telefon pentru ca nu am chef si probabil e inchis… nu vorbesc pentru ca nu am chef… vorbim la anu, oricine ai fii.. nu exista nici un fel de tratament preferential…
starea mea de euforie se construieste pe durata unui timp destul de indelungat si pe temeiuri solide… asta pentru ca refuz sa ma bucur pentru multe chestii dat fiind faptul ca in ultimul moment se intampla ceva si se duce dracu tot… si niciodata nu depinde de minte… toata viata am avut ghinion la tot ce nu depindea de mine si de fiecare data se ducea dracului tot..
starea de lipsa de chef in cazul meu se poate genera in 30 de secunde. ma deprima fiecare moment in care se duce totul de rapa si planuri si chef si orice… in fundul sufletelului meu stiam ca trebuia sa se intample ceva si ca intr-un fel sau altul nu o sa imi iasa nici de data asta, dar cum s-ar zice speranta moare ultima…
si cand nu mai speri ce faci??
am zis ca nu mai scriu anu’ asta, dar ca sa ramanem in ton cu ce am scris… sa fie o leapsa de la vave…
1. vreau sa am in continuare acei cativa oameni pe care ii iubesc langa mine…
2. vreau sa invat sa ma dau cu placa
3. vreau sa ma indragostesc ( asta imi propun eu de vreo cativa ani da’ nu iese :)) )
4. vreau sa fim sanatosi, voiosi si fericiti eu si ai mei…
5. imi doresc sa imi reuseasca chestiile pe care mi le propun si nu depind de mine… pentru ca in momentul in care imi doresc ceva cu adevarat sunt mereu in contratimp cu universul…
acu vreun an eram in big mamou la un concert… anu asta m-am regasit tot acolo in aceeasi perioada. doar ca de data asta ceva mai impacata cu mine, cu un zambet mai larg pe buze si cu niste oameni ceva mai de calitate decat cei cu care eram anul trecut. da, eram cu prietenii mei, despre care spun de mult timp ca prietenii mei sunt cei mai tari.
tinand cont ca nu stiu de cate ori o sa mai scriu eu pe blog pana pe 31 decembrie am zis sa profit de ocazie si sa fac eterna lista de + si – pentru mine cu privire la anul ce tocmai se termina.
+ sunt mai vesela si mai constienta ca nu tot ce zboara se mananca, nu toti oamenii care se dau bine pe langa mine imi sunt prieteni
+ am invatat sa accept cativa oameni cu bune si cu rele si sa imi dau seama ca mi-ar fi imposibil sa ma cert cu ei… pe scurt am vreo 5-6 prieteni si multe cunostinte pentru ca deh… maimutele tre sa socializeze
+am ajuns la budapesta si in grecia anu asta
+am vazut marea de vreo 5 ori vara asta
+am avut parte de o vara plina de oameni dragi
+am facut 20 de ani si au fost acolo toti oamenii pe care ii vroiam acolo mai putin unul, se stie el cine
+am terminat anu 1 fara restante si cu bursa (blushing) , anul 2 mai greu sa am aceleasi rezultate
+am niste parinti cu care ma inteleg bine si care ma lasa sa fac tot ce vreau
+o am pe bubu
+ii am pe Lumy, R., Sorin, Matei, Hoinaru… thanks guys…
+fac craciunu la mare si revelionu la munte… what can i want more?
+am primit un cadou de la mos craciun ( si a se citi mos craciun, nu mama si tata)
+am fost la concert la maiden…
+am inca o verisoara, Teo
-nu am invatat sa ma abtin cand ma enerveaza cineva si ii zic totul nu intr-o forma foarte draguta
-ma enervez la fel de repede
-am aceeasi gura mare
-sunt la fel de rautacioasa
-se citeste la fel de bine pe fata mea cand cineva imi displace
-am pierdut legatura cu o gramada de oameni, din lipsa de timp, chef sau datorita faptului ca am vrut sa stau cu altii
-am cam dat cu batzu in balta cu privire la anumiti oameni si i-am cam calcat in picioare
-m-a calcat si pe mine cineva pe cap si a fost destul de nasol… i kindof got hurt, de mai multe ori, aceeasi persoana
concluzie… mai multe + decat – asa ca a fost un an bun… fara regrete, doar cu dorinte muuuulte pentru noul an pe care nu le zic cu voce tare, nu de alta, dar poate poate se indeplinesc…
am aflat pe la 8 ani ca nu exista si nu pot sa zic ca am suferit prea tare… a fost amuzant cand eram mica sa vina mos craciun ( care mai tarziu am aflat ca era un prieten de familie care se imbraca la vecini si avea bomboane cu arahide in gura ca sa nu ma prind cine e) in fine era dragut desi primeam haine mereu si eu vroiam jucarii. dupa cum ziceam… pe la 8 ani am prins-o pe mama cand punea ciocolatele in ghete de mos nicolae si am aflat si ca mos craciun e tot mama… trist … au trecut anii si nu mai primeam haine spre tristetea mea… :))
eh si am ajuns la 20 si ceva de ani si vine craciunu… si aproape pot sa zic ca exista mos craciun… 😀
oamenii sunt nebuni, unii au pasarele mai mici, altii au ditamai strutii care se plimba pe scafarlia lor… azi a fost una din zilele in care n-am fost eu si n-am avut chef si m-am ofticat pentru ca puteam sa imi petrec timpul mai frumos decat suportand crizele de personalitate ale unui mos senil care nu are cei 7 ani de acasa si vorbeste cu oamenii in ultimu hal. pai in gatu masii de treaba vorbeste frumos cu oamenii si dupa aia s-ar putea sa fii si respectat, zic eu… s-ar putea sa nu iti mai zic ca tu nu ai par si eu am…
in general nu rezolvi nimic daca iei oamenii la pula, s-ar putea sa te ia si ei pe tine la fel…
si ce daca ma muti in prima banca, crezi ca nu o sa incerc sa copiez? big fucking deal…
in concluzie asta a fost o zi nereusita si pierduta si ratata si plina de nervi si de pitici. si iar am tipat si m-am rastit la oameni,… and yesterday was such a nice day… it’s such a pitty ca pe unii nu ii scapa nimeni de suferinta…
note to myself… de maine nu ma mai enervez 😀 (yeah right)
Usor usor incep sa-nnebunesc
Privirea mea se-ndreapta-n puncte fixe
Parc-au trecut opt ani si nu opt luni
De cind strigam ca am optispe ani
N-am mai visat de mult ca pot sa zbor
Si nu mai stiu exact unde e marea si ce culoare are
Si sint atit de multe cuvinte pe care nu le stiu:
Ce-I aia trandafir sau muzica sau plaja?
Insa in ochii curvei ce am vazut-o ieri
Era drumul spre mare?
asta e o alta boala de care sufera romanul in mod acut si iremediabil, sau nu stiu daca neaparat romanul, dar omul in general. e adevarat ca ne tragem din maimutele, dar parca si alea au umpic mai multa personalitate si o doza mai puternica de caracter incat sa spuna ce nu le convine ca macar alea tipa si fac urat. ei bine nu, omul e cel mai usor de domesticit animal pentru ca in momentul in care a ramas fara coaie faci ce vrei din el. si de ce nu? e atat de usor sa te ascunzi dupa altcineva si dupa fustita lu mamica incat de ce ai avea o parere. si chiar daca ai, de ce ti-ai exprima tu acea parere? e complicat bai, pentru ca dupa aia ar trebui sa iti asumi raspunderea si ar trebui sa ai chiar si cateva argumente acolo cu care sa sustii ce zici.
pai nu e mai simplu sa zica unu care are si coaiele tale in buzunar ceva si tu sa spui:” da, asa e”? ducem o acuta lipsa de caracter si nu stiu daca asta e valabil numai in randul pustilor de 20 de ani sau e o boala transmisa genetic… asta ar fi cu adevarat trist. si aia care au o parere sunt obraznici. aia care nu zic nimic sunt cu bun simt… pentru ca bunul simt se masoara in masura cu care cineva te deranjeaza cu intrebari incomode sau in numarul de pareri originale intr-o masura sau alta.
ma uit cateodata in jur dezamagita si scarbita de imposibilitatea oamenilor din jurul meu de a iesi din turma si ma gandesc ca unu din astia care isi pastreaza coaiele la naftalina va fi printre aia care ma vor lucra intr-o maniera draguta. pentru ca ei trec neobservati si ajung in posturi care ii depasesc si sunt folositi pe post de marionete pentru ca nu pun absolut nici o problema. nu sunt incomozi ca o sula in coaste.
stiu ca nu se face primavara cu o singura floare, dar data viitoare cand ai ceva de zis spune-o… nu mai zice da asa e, nu mai face glume pe tema respectiva, doare de dragul de a nu spune ce crezi. cere-ti coaiele inapoi.
si nu e numai asta… fa compromisuri, dar nu te schimba… prin compromisuri inteleg chestii minore pe care le faci ca sa nu superi pe cineva, dar tre sa exista reciproce… ma rog am mai vorbit despre asta acu ceva timp…
tema postului asta e ia-ti coaiele inapoi… 😉
lumea trece printr-o criza economica majora, iar romanii se gandesc la ce cumparaturi ar mai putea ei sa faca. firmele dau faliment pe capete si totusi mereu se gasesc bani pentru construirea unui magazin nou… astfel incat saptamana trecuta s-a deschis fashion house respectiv celebrul outlet de la km 13 de pe A1, kika magazin de mobila (sper ca se schie kika) … rezultat? cozi infernale pe o centura deja mult prea aglomerata, oameni care isi parcheaza masina la carrefour si trec autostrada ca pietoni si din cate am inteles cozi infernale la casele din outlet. romanii nu au bani, dar isi permit sa dea 500ron pe un pulover pentru ca dom’le e redus de la 900 de ron. iti dai seama? o mare labareala pe scurt. poate o sa vizitez si eu outletu prin ianuarie cand se mai linistesc lucrurile ca momentan nu prea.
din nou, romanii nu au bani… dar azi s-a deschis un nou hipermarket in militari, auchan. coae sunt deja 2 hipermarketuri in cartier si metro. un real cand deschideti ca ma gandesc ca poate tine si faza cu inca unu. asa ca militari e un centru comercial infloritor cu cora, carrefour, plaza, metro, auchan, bricostore, praktiker, hornbach, kika, fashion house, dar romanii nu au bani. culmea e ca toate magazinele anunta ca nu vor simti criza pentru ca de sarbatori romanu tre sa faca exces ca ce mama dracu? ii doare fix in paispe de ce se intampla la 900 km mai incolo unde au loc adevarate lupte in strada (la greci ma refer)… hai fratilor eu zic maine sa iesiti toti la cumparaturi si sa mai blocati umpic iesirea in militari. ce conteaza ca faceti 3 ore pana acolo? e super oferta…
pe principiul romanul nu e prost destul, daca nu e si fudul…
 | Pichiu on glume cu chuck norris…… |
 | sophia lia maria on glume cu chuck norris…… |
 | uriashu on glume cu chuck norris…… |
 | george on glume cu chuck norris…… |
 | Dinu Robert on glume cu chuck norris…… |
iubiri, placeri, orori 