Archive for September, 2008

ce??

ce te face sa te ridici din pat si sa deschizi jaluzelele intr-o dimineata oarecare cand afara e innorat si ploua, cand e frig si in camera si iti ingheata nasul in momentul in care il scoti de sub patura? ce te face ca dupa ce te ridici sa te duci la baie, sa te speli, sa te piepteni si dupa aia in camera sa gasesti niste haine decente cu care sa iesi din casa? sa alegi parfumul care se potriveste cu starea ta de spirit, sa intinzi mana dupa rimel, sa alegi niste incaltari din dulap si sa iesi din casa? ce te face sa raspunzi la bazaitul enervant al telefonului care e de fapt o melodie care de fapt te face sa sari de pe scaun si sa dansezi? ce iti face inima sa bata necoordonat? ce te face sa nu mai crezi nici macar jumatate din ce zic oamenii din jurul tau? cand ai incetat sa iti mai pese si ai aruncat zambetul de “ok, bine,whatever”? cand ai incetat sa te mai certi pentru ca totul are o miscare ciclica (nu e vb de forte centripete)? cand ai inceput sa porti conversatii de principiu, discutii mature pe teme nespecifice varstei? cand stii ca nu e varsta pentru conversatiile alea? de ce sa te modelezi dupa cineva ca sa obtii ceva? de ce sa apelezi la persoana aia numai ca sa obtii un lucru si de ce sa te asezi dupa aia imbufnat ca s-a suparat pe tine? de ce ar trebui sa iti zambesc? chiar si zambetul ala de “ok, bine, whatever” e mai mult decat meriti asa ca nu exista… nu refuz cinismul la situatii de genu asta pentru ca e parte din mine. de ce ar trebui sa mint eu pentru ca unii oameni sunt prea lasi? de ce as face compromisuri pentru cineva care nu merita? de ce sa nu explorez caracterul tau pana descopar ca nu imi place si dupa aia sa te fac sa te simti prost? de ce nu? meriti mai mult de atat? de ce sa nu iti raspund cu aceeasi moneda pentru a ajuta pe cineva care chiar are nevoie? chiar crezi ca o sa mai ai noroc a doua oara? orice chestie pe care o faci, nu o poti repeta la infinit pentru ca cineva o sa prinda spilul, e valabil pentru toti.

sunt discutii si situati care mi-au adus in cap toata seria asta de intrebari, oameni care starnesc in mine stari contradictorii si oameni care momentan imi produc scarba… exista cate ceva pentru fiecare din ei… si mai sunt si aia care bring a warm fuzzy feeling (urasc expresia asta)…

cei care au gasit raspunsurile la intrebarile existentiale sunt rugati sa raspunda, poate ma luminez brusc :))

have a warm night guys 😀

ps. photo by radu tudoroiu

queen … the love of my life…

aveam vreo 6 sau 7 ani cand mi-a cumparat mama prima caseta… mi-o aduc aminte si acum… pe coperta era freddie mercury cu un ciorchine de banane in cap… ceea ce inseamna ca de 13 ani de zile traiesc cu muzica asta in cap… si ca din punctul meu de vedere nu s-a inventat inca formatia care sa depaseasca ce a insemnat queen pentru mine (pot sa garantez ca nici nu o sa existe)… voce care sa ma atinga mai tare decat a lui mercury nu am gasit si melodiile au marcat unele dintre cele mai  faine zile din viata mea… la sfarsitul liceului si al fiecarui durau ascultam we are the champions…

cand eram in generala si mergeam cu ai mei undeva in concediu casetele alea erau acolo si mereu au fost o legatura de suflet… imi aduc aminte ca eram clasa a 3-a si m-a intrebat un coleg care e formatia mea preferata si i-am spus queen si el a strambat din nas si a inceput sa faca misto si sa comenteze. el asculta genius si trei sud est si ceea ce ascultam eu era “muzica de fraieri” dar mi s-a cam rupt, la fel cum mi se rupe acum. nu m-a interesat niciodata ce muzica au ascultat ceilalti atata timp cat mie imi placea muzica mea si intre noi fie vorba better then queen there isn’t dar am mai zis asta nu? pot sa mai zic de multe ori. 

stateam si ma gandeam noaptea trecuta la cat de mult a reprezentat muzica in viata mea mereu si ca probabil felul in care s-a terminat istoria queen a garantat faptul ca vor ramane in memoria tuturor pentru muuult timp de acum inainte. din cand in cand tvr1 si tvr2 au un documentar si un concert queen astfel incat sa nu uitam ca odata au fost mareti si spun cu toata sinceritatea ca am vazut documentarul si concertul ala de zeci de ori si totusi nu ma pot satura de el. cartea despre mercury am citit-o pe la 10-11 ani si viata lui a fost controversata si haotica si plina de tampenii pe care doar vocalistii unei formatii rock le-ar putea face, dar muzica a fost geniala…

si acum ca info despre trupa… a aparut in ’70 si a fost formata din mercury, brian may, roger taylor si john deacon si au vandut in jur de 300 000 de albume (wow), au avut 18 single-uri care au ocupat prima pozitie, au cantat in hyde park (unde au fost urmariti de 150 000 de oameni), la Rock in Rio (350 000 de oameni !!!!!!!!) , au colaborat cu david bowie la melodia under pressure, au cantat pentru Live Aid pe stadionul wembley si in 1986 au cantat pentru ultima data live in Knebworth Park.

in 1988 au aparut zvonuri ( care s-au dovedit adevarate) ca mercury sufera de SIDA si cu toate astea albumele Innuendo si Greatest Hits II au aparut in 1991. pe 23 noiembrie a tinut o conferinta de presa in care recunostea ca sufera de SIDA si cateva ore mai tarziu s-a stins din viata unul dintre cei mai buni cantareti din lume..

in 1992 a avut loc un concert in memoria lui mercury pe stadionul wembley din londra. la concert au participat def leppard, elton john, david bowie, robert plant, guns’n’roses,george michael,metallica,

in 1995 apare albumul made in heaven

enjoy

please bring the sunshine back

ana nalick – breathe

de cand ma stiu urasc luna septembrie… intotdeauna inseamna ca s-a terminat vacanta si cand mai sunt si temperaturile astea afara si ploua de cand am ajuns in bucuresti e si mai de cacat. sunt meteodependenta asa ca lipsa soarelui si a caldurii dauneaza grav psihicului meu. nu am chef sa fac nimic. asa ca stau si ma uit la seriale ascunsa sub paturici si scot doar nasu’ afara ca sa nu inghet. ma delectez cu omuletii care vin in vizita si stau la o barfa doua trei si cu care intreprind diverse activitati casnice care devin mult mai amuzante asa. watching tv is waaaaay more fun like this.. mai ales cu un pahar de vodka cu suc de portocale rosii si cu amintirea verii care mi se perinda pe retina si totusi pare undeva mult mai departe, din ce in ce mai departe…

dupa cum ziceam urasc luna septembrie, urasc toamne, urasc iarna, urasc frigul si ploaia si nici macar sesiunile de cumparaturi si zilele de mers la tuns si tot felu’ de chestii care mie imi plac nu au folosit la nimic. tot stare naspa se cheama ca am… cum ar zice un bun prieten de-al meu, momentan sunt o trista care a promis ca o sa il sune cand o sa rasara din nou soarele pe strada jo 😛

pana atunci ma duc sa ma ascund sub paturici… sa ma sune si pe mine cineva cand iese soarele sau daca poate sa ma faca sa rad din tot sufletul ca sa oblig soarele sa iasa… v-am pupat copii!

2 luni

in care s-au intamplat multe, care au fost marcate de bon jovi, lucky 13,motoare, break me shake me, de anumite animale crete (mai multe la numar), de cativa prieteni buni, de cativa prieteni mai putin buni care se rezuma la telefoane, de cateva dezamagiri majore care nici macar la telefoane nu s-au rezumat. am crescut si am ramas la fel de imatura, am constientizat multe chestii si totusi am ramas la fel, am fost de nenumarate ori la mare, am ajuns iar in grecia ( :X), am fost la maiden (:X), am fost in vama, am dansat pe plaja pana dimineata, am facut baie in mare noaptea, am facut nenumarate plimbarici nocturne, am ascultat muzica tare in zori de zi, mi-a fluturat vantul prin par, nu m-am indragostit si am pierdut o parte din oamenii care erau in viata mea tocmai pentru ca obiectivele si gusturile se schimba, am devenit mai sincera cu o singura persoana si nu am ascuns nimic pentru ca n-am simtit nevoia de intimitate, am recuperat un om pe care credeam ca il pierdusem si ca nu va mai fi loc de nimic intre noi, am inceput sa imi astern iar gandurile pe “foaia pixelata” si totusi nu am chef azi…

si totusi stau sa ma intreb cum se face ca oamenii pastreaza relatiile pe mess si ca scuza lor ca nu au dat nici un semn de viata este ca “nu ai fost pe mess”. eu sunt aia imatura, dar totusi… relatiile de orice fel nu se pastreaza pe mess decat daca esti in alta tara in mod constant si chiar si atunci lucrurile nu mai stau la fel pentru ca distance fucks up everything

don’t you just hate good-byes?

pe mine ma demoralizeaza complet… am mereu senzatia ca nu mai am nimic inteligen de zis… ca nu mai am nimic de zis punct… si ma uit in gol aiurea… ca nu stiu ce o sa mi se intample maine… sau daca o sa mai am prea curand senzatia aia de just hanging out… am impresia ca pe masura ce “imbatranesc” prieteniile astea devin din ce in ce mai greu de obtinut…si mai imporbabile…

si totusi in seara asta iar am ramas uitandu-ma in gol… la paharul de fresh de portocale care se golise… s-a golit doza de vara… pe anu asta…

intotdeauna am urat luna septembrie… mereu ma intorceam acasa de undeva unde ma simtisem bine… sau plecau oameni… sau pur si simplu imi displace teribil vremea… dar cel mai tare ma descurajeaza sa zic chestii de genu… see ya… vbim pe mess… fuck it im a sucker for good byes… raman cu o privire de catelus plouat si incerc sa ma incurajez singura…

cand te vezi cu cineva inainte sa plece niciodata nu e atmosfera aia plina de viata si cu facut mistouri si glume de 2 lei… parca imbatranesti si nu iti gasesti firul logic al ideilor… ar trebui sa fim mai optimisti si sa terminam vara la fel cum am inceput-o nu sa stam ca bosorogii…

fuck it… i really hate good byes

freak of nature

cand recunosc ca i have issues si ca sunt chestii care ma enerveaza la culme chiar nu exagerez. recunosc de una singura ca am o gramada de fixuri si ca iti zic o data ca nu imi place sa faci aia si a2a oara cand se intampla… explodez (ups)

hmmm…. ce fixuri am? ma intreba cineva acum 2-3 zile (ii paream o persoana perfect normala care nu ar avea asemenea reactii..) dintre ele trebuiesc amintite:

1. nu suport sa imi ia cineva bricheta si sa consume gazu aiurea sau sa scoata foliuta aia de plastic de pe pachet pentru ca tot tutunul se muta la mine in geanta (hurray)

2. ma enerveaza ingrozitor oamenii care imi iau telefonul si incep sa se joace cu slideul… coaie if i don’t do that you don’t do that… nici nu se pune problema sa te apuci sa imi citesti mesaje si sa te holbezi la agenda ( some things are just private)

3. nu imi plac oamenii care vin la tine acasa si incep sa deschida sertare, dulapuri sau sa schimbe locul lucrurilor ( poate am omorat pe cineva si am un cutit plin de sange in noptiera … who knows)

4. imi vine sa fug cand oamenii devin pushy si needy si simt nevoia sa vorbeasca ore in sir la telefon despre nimic… si aia care cred k dupa 2 saptamani sunt cei mai buni prieteni ai mei). in general am observat ca majoritatea oamenilor au tendinta sa calce granita aia care delimiteaza spatiul eu de spatiul eu si altii.. atunci faci pitici pe creier. (da, stiu nu e normal) si cu toate astea cred k vara asta a reprezentat o premiera pentru mine… se stie de ce

5. nu suport ca telefonul sa sune inainte de ora 11… de obicei dorm la ora aia… ( la capitolu asta am fost foarte clara.. telefonul nu prea mai suna la orele alea). au realizat ca sunt cat se poate de tafnoasa cand nu imi fac somnul cum trebuie.

6. prietenii mei sunt prietenii mei si te vei regasi pe shit list daca ai ceva de comentat la adresa lor…

7 bubu e doar a mea si nimeni nu o conduce

astea sunt chestiile de la care pornesc discutiile majore cu oamenii din jurul meu si la care eu nu cedez… cu celelalte exista posibilitatea compromisului.