Archive for July, 2009

sila…

uneori nici nu apuci sa scoti nasul de sub patura dimineata si te loveste. o sila si o scarba de nedescris. sila fata de ce oferi si nu primesti, sila fata de lipsa de corectitudine, sila pentru ca viata de cele mai multe ori nu e dreapta, sila fata de oameni si atitudini. sila in toata splendoarea ei. si sila mea da nastere unei dorinte de a face ca lucrurile sa fie chit. and i start working on that. sila mea se naste din sentimentul ca uneori nu sunt apreciata pentru ceea ce sunt si uite asa apar micii monstruleti pe care nu vreau si nu pot sa ii opresc. si monstruletii aia se fac mari si devasteaza totul in calea lor intr-un timp foarte scurt. hope you know how to handle them

i don’t wanna miss a thing


am avut niste zile foarte foarte ciudate si mi-am adus aminte cum e sa treci de la agonie la extaz si asa mai departe si cum e sa simti cum ti se farama lumea sub picioare si dupa aia sa explodezi ca un artificiu… it always makes me feel alive chiar daca uneori totul pare transformat in scrum.
nici viteza si agitatia parca nu te mai salveaza si nici masinile care trec vajaind pe langa tine cu farurile aprinse si cu stopurile lor de un rosu incandescent. parca timpul s-a oprit in loc si clipa s-a dilatat in asa hal incat ajungi sa te simti blocat intre 2 vieti care nu iti apartin. parca nici macar linistea care urmeaza acum nu ma satisface.. ma intristeaza oarecum. ma simt golita si pustie.. se pare ca viteza si agitatia in jurul meu ma pastreaza in viata chiar daca uneori ma doboara. it’s a weird life, mine a mean…
si ma simt mai straina de toate lucrurile la care am aspirat vreodata decat m-am simtit vreodata. par niste chestii atat de neinteresante si de plictisitoare, iar eu ma simt mai rupta de restul lumii ca niciodata. mi se pare ca orice chestie pe care as putea sa o realizez este mult prea lipsita de maretie si de glorie, asta in opozitie cu ce mi-am dorit de cand eram de-o schioapa. i want to do great things dar oamenii pe care ii intalnesc ma dezgusta intr-un mod profund.
ma fac sa imi dau seama cat de mic esti si ca pe masura ce inaintezi te dezumanizezi si totodata te blazezi. imi dau seama cat de mult se promoveaza non-valorile si cat de lipsiti de principii sunt anumiti oameni. ii vad cum se tarasc in noroi si cum ii trag pe cei dragi mie alaturi de ei desi si respectivii ii iubesc. este o priveliste grotesca. si ma simt neputincioasa. nu te poti lupta cu morile de vant si privelistea ce se infatiseaza inaintea ochilor mei pare desprinsa din apocalipsa. totul se naruie, totul se darama si ma vad fortata sa renunt, nu ii poti salva pe toti si ciudat e ca ei nici macar nu incearca sa ma salveze pe mine. and i know im not perfect asa ca am si eu la randul meu nevoie sa fiu salvata. se pare ca nu sunt o persoana worth to be saved 😛
think about all of that and try to make the ones near you better
good night,
jo

neputinta

oricat de liberi suntem in gandire se pare ca nu putem nici macar sa trecem peste niste chestii pe care noi le facem in momentul in care vedem aceleasi “apucaturi” la alti oameni. pur si simplu e un soc. ne blocheaza, ne incetoseaza gandirea si oricat de mult incercam reactia este una neasteptata si dupa aia vine partea grea.. sa acceptam si dupa aia sa reparam raul facut. sa stergem cu buretele… uneori pur si simplu nu suntem pregatiti pentru sinceritate 100% si facem mai mult rau decat bine… sinceritatea este o chestie laudabila si greu de facut, dar numai in momentul in care avem sanse de succes, daca nu este o stanca in mijlocul oceanului pe care nu o putem evita. crash-boom-bang.