Archive for April, 2008

iluzia naivitatii

{ April 27, 2008 @ 1:41 pm } · { activitati, caractere, dileme, eu, extrem de personal, friends, myself, oameni, social }
{ Tags: , , , , , } · { Leave a Comment }

am uitat ce senzatie de liniste ai cand te uiti in ochii unui copil. sau cand bucatica aia de om se agata de tine si simti ca are nevoie de tine, chiar daca doar aparent. pentru o clipa am simtit ca toate rautatile si meschinariile au disparut, am simtit ca orice rau am facut pana atunci s-a sters cu un burete mare-mare si nu mai e loc de nimic rau in mine. nu mai e loc nici de rautati, nu mai e loc nici de obscenitati, m-am simtit atat de impacata cu mine cum nu m-am simtit niciodata. pare foarte corny tot ce zic eu aici dar chiar nu imi pasa. nu sunt o persoana careia sa ii placa copiii, departe de mine acest gand, dar chiar m-am simtit fermecata si nu imi puteam dezlipi privirea…

am avut un sentiment tare ciudat si pentru cateva minute m-am gandit ca poate asta e minunea sarbatorilor si ca poate exista ceva bun in fiecare, ceva ce poate declansa o schimbare in bine… asta e tot farmecul … ca apare ceva ce iti da toate convingerile peste cap si ca totul se roteste la 180 de grade…

sunt mult prea mushy si se duce o mica lupta in mine… intre latura aia mult prea rationala si care tre sa aiba totul perfect ordonat si pus la punct si o latura care se pierde intre sentimente si care pur si simplu vrea sa go with the flow fara sa ii pese de ce se poate intampla sau consecinte. e sentimentul ala ca esti prins intre ceva ce simti si ceva ce ti-ai propus pentru tine si evident ca nu se pupa… e o mare dovada de superficialitate si totusi face parte din mine si nu pot controla ce simt sau ce fac, nu u pot da dracului tot ce am pus in gand ca plan de viitor, ca ambalaj si ca fond… si ma simt tare nasol ca sunt gata sa dau cu piciorul unei chestii care chiar ar fi doza aia de boem la care am ravnit tot liceul…

asta ca tot ziceam de schimbari cu 180 de grade si de o naivitate indusa artificial

 

ma ascund….

{ April 20, 2008 @ 8:42 pm } · { alte bloguri, caractere, dileme, eu, friends, myself, oameni, school, sex, social }
{ Tags: , , } · { Leave a Comment }

…dupa deget, dupa o perna sau sub plapuma, ma ascund in spatele unui zambet inocent, sau ca sa fiu cool pot sa zic ca imi ascund demonii sub forma unui om zapacit. nu vreau sa ii las sa haladuie sau sa ii vada ceilalti, las in libertate doar demonii mei dragalasi, aia care ma amuza pe mine si care uneori ma fac sa scap cate un suras sincer. cert e ca ma ascund… nu sunt aici, dar de fapt sunt, numai ca voi nu ma vedeti. ca o pata de vin rosu spalata cu noul ariel cu miros de puii mei… mai conteaza? cert e ca nu sunt … nu e nimeni acasa asa ca nu va obositi sa sunati. sunt plecata in vacanta mentala, creierul meu nu e in zona asa ca im going to fuck things badly …

mai bine putin si bine decat mult si prost asa se zice nu? nu ma refer la sex sau alte chestii de genu asta cum s-ar gandi anumiti oameni binevoitori… n-am nevoie de un auditoriu numeros, n-am nevoie nici de un psiholog (unii ar putea zice ca in ultima vreme am nevoie dar e doar o parere a lor)… am nevoie deeee cuddly, lazy, stupid things… sunt rasfatabila si fara chef de lucruri serioase, nu ma simt in stare sa fac chestii marete luna asta, nu vreau sa pun piciorul nici pe luna, nici pe vreun varf de munte, nici sa descopar vreun element chimic nebanuit. luna asta nu ma regasesc in tiparul niciunui om de afaceri renumit, nici in al vreunui om de stiinta… luna asta sunt copil lenes si care vrea sa fie rasfatat… si cine stie poate daca imi place o sa imi dedic restul vietii in scopul de a face asta :)))

concluzia? mai bine putin si bine. i’m not on crack :))

mixed up

{ April 19, 2008 @ 2:59 pm } · { eu, extrem de personal, music, myself, oameni, punk, rock, sex, social, youtube }
{ Tags: , , , , , , } · { Comments (1) }

maybe things really fade away… te trezesti dimineata si incerci sa invii ceva ce nu mai exista si ii faci un fel de respiratie artificiala si terapie de soc si bagi pastile si tutun si incepi conversatii de cofetarie de dragul vremurilor cand erau chestii spontane si cand nu era nevoie de socuri electrice ca sa pompezi subiecte si ca sa se ajunga la un punct convenabil pentru toata lumea…

uneori poate e mai bine sa lasi o chestie sa moara natural si nu sa tot incerci sa salvezi ceva ce nu mai e acolo, poate ca nu reusesti sa faci decat mai mult rau si ca poate unele chestii nu se mai intorc, nu se remediaza si se pierd undeva in timp. se estompeaza pana ai impresia ca nu au fost acolo niciodata. mai sunt fractiuni care te fac sa te simti ca intr-un deja-vu.. auzi o melodie sau o gluma si persoana aia e acolo si de fapt nu mai e aceeasi persoana. si iar faci terapie soc. uneori cele mai bune chestii raman nespuse pentru ca pentru anumite chestii inca nu s-au inventat cuvinte sau solutii. pur si simplu ce ai nu acopera ce vrei sa zici si mai bine taci.

mi-au trebuit aproape 20 de ani ca sa ajung la concluzia ca anumite lucruri se schimba si ca surogatul nu poate fi la fel de bun ca originalul si ca oricum ai incerca si oricum te-ai da peste cap de 3 ori ca in basme uneori chiar nu e suficient, ca uneori sa te gandesti la o chestie intens nu face decat mai mult rau si ca nu tre sa te uiti in calendar si sa te gandesti ce faceai cu x timp inainte. prea multe coordonate intr-o ecuatie cu prea multe cunoscute nu formeaza o ecuatie pe care s-o rezolvi. uneori nu mai ai ce sa rezolvi pentru ca uneori nu ai ce rezolva. s-au dus si cuvinte, si meditatii si reprize de ras isteric si de plans si petreceri in care bei pana dimineata si faci toate rahaturile posibile, s-au dus si certuri interminabile si discutii fara sens de zeci de minute la telefon si ramai in situatia in care unele lucruri raman mai bine nespuse.

si tragi linie si nu iti dai seama cu ce ai ramas…nu inca, poate intr-o zi o sa stii sau poate niciodata. poate te-ai maturizat sau poate nu o sa faci asta niciodata si poate e chiar mai bine asa. poate nu iti mai pasa de ce a fost, poate ai ramas cu sentimente confuze, poate cu sentimente de care nu credeai ca esti in stare.

pistol cu capse – ioana

heart stuff

{ April 11, 2008 @ 3:35 pm } · { chitara, eu, extrem de personal, music, myself, youtube }
{ Tags: , , , , , , , , } · { Comments (2) }

ne plac oamenii indisponibili emotional, aia cu prieteni sau prietene, cu relatii stabile, care nu se indragostesc, care fac sex just for sport, care sunt aroganti, cinici,ironici si distanti. ne plac oamenii care nu se apropie de nimeni, care au pasiuni mult prea inradacinate ca sa mai aiba timp de altceva, ne plac oamenii care nu au timp, ne plac oamenii care nu sunt atenti, intarzie, isi fac planuri si se razgandesc in ultimul moment. dupa aia ne intrebam unde au disparut toti tipii buni, educati, amuzanti si cu buni simt. dar mai ales singuri. probabil sunt pe acolo pe undeva, dar noi ne concentram atentia unde nu e cazul si cum s-ar zice ne pierdem timpul degeaba. nimic nu poate iesi din asa ceva, sau mai bine zis nimic bun sau care sa dureze. din oamenii astia nu ies nici fluturasi si nu transmit nici inimioare.

si mai e si varianta in care noi suntem atat de instabili si incapabili sa ne exteriorizam incat transmitem cu totul si cu totul altceva decat se intampla. cert e ca niciodata nu ne plac oamenii care sunt buni pentru noi. e ca si cum ai vrea sa scrii cu o pensula. poti sa incerci sa bajbai ceva pe acolo, dar nimic inteligibil. pizza cu inghetata nu e nici ea tocmai normala si uleiul nu se amesteca in apa. facem alegeri gresite si suportam consecintele chiar daca ne displace profund si ne plangem in stanga si in dreapta. sunt alegerile pe care noi le-am facut si nu ne-a obligat nimeni. si dupa aia te uiti in oglinda si te intrebi ce s-a intamplat? nimic ce nu a fost alegerea ta… sau in fine, alegerea mea.. pentru ca probabil despre mine e vorba si aici

growing up sucks

{ April 7, 2008 @ 5:36 pm } · { eu, extrem de personal, friends, music, myself, oameni, rock, vama, youtube }
{ Tags: , , , , , , } · { Leave a Comment }

toate maruntisurile parca s-au pierdut undeva pe un drum lung..uneori cred ca am uitat cum e sa visez cu ochii deschisi si cred ca am devenit atat de cinica incat am inceput sa cred ca e imposibil sa fiu fericita sau multumita, am uitat cum e sa stau si sa ma uit in ochii cuiva si sa cred ce zice fara sa aud vreun cuvant. cat de greu e sa poti face asta? si mai ales ce imi trebuie ca sa pot face asta? unde s-a pierdut farama aia de incredere care iti trebuie ca sa nu iei toate lucrurile ca fiind in principiu rele? adica, la dracu imi doresc inapoi sa fiu atat de fraiera incat sa cred o gramada de chestii si sa ma bucur de tot ce se intampla fara sa analizez si sa imi dau seama ca 20% sunt minciuni, 40% sunt chestii de suprafata, 20% sunt lucruri pe care as vrea sa le aud si de-aia sunt spuse… cum dracu ajung la celelalte 20%.

growing up blows!!!! nu e vorba de responsabilitati sau nimic de genul, pentru ca sunt mult mai iresponsabila sau ceva de genu asta. e vorba de faptul ca totul se rezuma la niste aparente de cacat si ca pur si simplu nu mai sunt oamenii cu care pot zice totul fara sa ma intereseze ce cred ei despre mine pentru ca stiu ca nu ma judeca pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce fac. totul se rezuma la aparente, un copil tampit si mereu cu ceva de comentat. cam asta sunt cand sunt eu, fara rautati si fara dorinta de a fugi de-acolo, doar cu un zambet stregnar si dorinta de a face tampenii cu oamenii care inteleg si care sunt pe aceeasi lungime de unda, cu cele mai retardate chestii care pot fi facute la ore dubioase.

idealul este sa poti sta cu cineva pe o plaja sau pe iarba,sau intr-o camera nu conteaza si sa poti sa taci fara sa te apese tacearea. ai dreptate alex la faza asta… now i agree with you.

ne-am obisnuit sa alergam atat de mult dupa chestiile pe care ni le dorim. eu cel putin m-am saturat sa ma zbat ca sa obtin chestii si parca ceva in mine isi doreste sa fie dificile toate lucrurile pe care trebuie sa le obtin. de ce nu e niciodata o chestie care pur si simplu se intampla si dureaza mai mult decat intervalul de timp in care trebuie sa clipesti… daca asta e o alta etapa a maturizarii tre sa mai zic odata ca growing up blows. vama veche e exact muzica aia care ma duce undeva inapoi in timp pe la 16-17 ani cand chiar aveam atatea vise care imi fugeau prin fata ochilor ca nu stiam pe unde dracu sa le bag… long time ago… imi e atat de dor…

femeile si masinile…

{ April 3, 2008 @ 9:23 pm } · { dileme, eu, glume, oameni, rutier, youtube }
{ Tags: , , , , , } · { Leave a Comment }

doar 30% din femei ar trebui sa aiba dreptul de a conduce… este deosebit de complicat sa semnalizezi intrarea si iesirea intr-un sens giratoriu, adica puii mei, de ce ai face asta corect sau mai bine spus de ce ai face asta oricum? e mult mai ok sa conduci si sa tai calea aluia de langa tine pentru ca tu esti fix langa scuar si decizi ca vrei sa iesi asa. adica puii mei ti-a luat tactu sosea, nu?

mai mult la o ora decenta la care nu se circula bara la bara si cand masinile chiar pot depasi viteza de 50km/h, daca exista o masina care circula pe banda a 3a si are 30km/h si nu are nici cea mai mica intentie sa se duca pe banda 1, unde poate circula nestingherita cu ce viteza vrea schimbatorul, poti fii convins 100% ca aia e o femeie, genu de sofer de duminica, care conduce doar cand trebuie sa isi duca barbatul beat mort de la crasma pentru ca “nesimtitule iar ai baut ca porcul”.

daca la semafor pe banda de facut la dreapta cineva se decide ca vrea sa faca stanga pregateste-te, te va lovi in plina figura o pipita cu telefonul ei de fitze la ureche care vbeste acum cu pisi al ei si care nu-si da seama ca banda aia e pentru facut LA DREAPTA… dar pana la urma care e diferenta? stanga, dreapta??? eh :-j

ocazional mai vezi cate o gagicuta blonda/bruneta/roscata, irelevanta culoarea parului intr-o masina foaaarte tare, pe care o chinuie crunt… de ce? pentru ca e ok sa fii in viteza a2a la 50km/h… asta macar face cacatu praf pe banii cunoscutilor.

ce e crunt este ca in zilele de azi e tare complicat cu benzile,prioritatea, semnalizatul, incadratul si alte mici detalii de-astea. da bai si eu sunt tipa, si eu conduc, da’ parca nu is chiar praf, nu simt nevoia sa inghit volanul, nici sa il tin strans in brate, nici sa stau cu genunchii la gura cand conduc… life’s a bitch i know.

da’ nu toate femeile la volan is praf… mai sunt si unele gagicute care pe mine ma lasa usor masca si care conduc atat de sportiv incat nu iti vine sa crezi. a trecut o duduie cu un golf pe langa mine si a facut un mic slalom printre masini de am zis ca nu e adevarat. mai sunt si gagici care au luat carnetul pe bune.

care e scopul acestui entry? nici unul…adica nu unul clar, dar poate invatati si voi cum e cu manetica aia de la semnalizator ca nu e complicata: are 3 pozitii una pentru stanga, una pentru dreapta si una intermediata (asta e pentru cand nu semnalizati) si mai e si schimbatorul de viteze un alt element important (cu ala schimbati viteza ca exista si mai mult de viteza a2a), iar cu volanul, ei bine ala nu e comestibil. cu ala incerci sa mergi drept.

masina are nevoie si ea de combustibil (ca nu merge cu aer) si ala e si el de cateva tipuri (dar scrie in talon) si ocazional de ulei si apa pentru spalat parbrizul. cam asta e abc-ul :))

drive safe

asta e un filmulet care pe mine m-a amuzat teribil :))