Archive for June, 2008

romantismu e mort… traiasca cinismu

nu sunt o persoana romantica, nu sunt generoasa cu sentimente, si nici cu emotii… sunt generoasa mai ales cu mine si dupa aia cu aia de care imi pasa si nu ma sufoca, cu aia ca stiu sa se joace si sa nu imi dea totul pe tava… pana la urma oamenii percep diferit chestiile care li se intampla… unii prin imi pare rau te trag de par in loc sa te mangaie pe umar. copilul teribilist care salasluieste in mine… in clipa asta e satul de clisee si de chestii banale si de fumate si experimenteaza si refuza sa accepte si sa inghita chestiile pe care toti le iau de bune si calc peste diverse persoane care nu imi seamana si care nu incap in aceeasi camera din cauza ca momentan orgoliul si personalitatea mea nu tolereaza prea multe… se poate ca peste vreo 6 luni sa imi para rau sau sa imi dau seama ca am gresit, dar daca nu traiesc ce simt si cum simt ce rost mai are sa imi bat capul… sa fac chestiile pe jumatate numai pentru ca asa sunt oamenii obisnuiti, sau pentru ca aparent asa trebuie. dar cum mie de anumite reguli mi se cam rupe…. nu mai conteaza. sunt chestii care trebuiesc respectate si chestii concepute de niste oameni ingusti si lenesi. aia sunt cei care joaca dupa regulile prestabilite pentru ca le e mult prea lene ca sa descopere ceva nou si sa iasa dintr-un tipar conceput pe vremea cand bunica era virgina… fuck it.. daca acum nu traiesc si nu fac exact ce vreau si ce imi place, atunci la 30 de ani o sa regret… so… de acolo concluzia ca romantismul e mort, traiasca cinismul… de mult nu mai e fun sa stai sa te uiti bleg la cineva si sa gambesti gales…. brrr… gives me the creeps…

 

viata este viteza…nu poti sa te-opresti… te strivesc cei din urma…

chestia asta am scris-o acum cateva sapt da’ timpul meu e limitat si trec din ce in ce mai rar pe aici… but here it is…

“sunt atatea persoane inchise in mine si se lupta pentru a iesi la iveala si trec de la rosu la negru si de la agonie la extaz… nuante de gri nu exista pentru ca pentru mine nu exista cale de mijloc. e totul sau nimic. nu pot sta in mediocritate in anonimat sau in umbra… it’s all about the spotlights for the “diva” (asta pentru cunoscatori). e plictisitor si anost. daca nu am focuri de artifii nu e noapte. stelele si luna sunt un cliseu pentru cei romantici… pentru mine sunt niste chestii fumate intr-o seara de vara cand mai aveam idei de-astea puerile… cand nu eram cinica si sarcastica… nu exista nici fat-frumos si nici balauri… si daca ar exista fat-frumos, oricum chirila il uraste asa ca nu are nicio importanta. mie imi plac lucrurile noi, alea care iti injecteaza adrenalina in sange si te fac sa fii peste tot intotdeauna. eu vreau agitatie si refuz stari de beatitudine si contemplare. alea sunt pentru oamenii obisnuiti si lenesi, si chiar si pentru aia reprezinta un ideal greu de atins . pentru mine e o sfasiere continua a unui eu macinat de stari de nebunie. eu nu sunt multumita niciodata si tot ce am e sub nivelul asteptarilor mele.. not good enough asa ca decid sa ma fortez pana la extenuare fara sa fiu convinsa ca e ceva palpabil, fara sa stiu daca e posibil. si asta e doar o mica bucatica de nebunie… there’s plenty more… intr-un haos ordonata daca exista asa ceva, atunci eu sunt regina in imparatia haosului ordonat…

metode sa te eliberezi?… zero… asa ca ramane sa dai frau liber demonilor fara sa iti pese de victimele colaterale”

let the game begin…te urasc fat-frumos

azi m-am trezit bine dispusa, cu chef de viata, cu incredere ca pot face multe chestii… cu dorinte de a cuceri lumea… fara refulari si fara frustrari… aproape ca m-am apucat sa fac planuri din nou, dar mi-am dat peste mana in gand… cateodata fac 3 pasi inapoi si uit chestii… cateodata nu am limba ascutita si nu incoltesc oameni… incepe sa imi placa mai mult de mine cand sunt rea cu oamenii si cand nu ii las sa sara gardul ala. cand ii lasi sa treaca de gard devin profitori si incep sa creada ca pot profita si ca tu stai la dispozitia lor… ei bine de-aia e bine sa le tai scurt macaroana si sa ii pui repede la punct…

la un anumit moment iti dai seama care sunt aia care pot fi lasati sa sara gardul si pe care tre sa ii tii la respect.. asta suna deja a dresaj de caini… dar ultimele saptamani mi-au demonstrat ca am dreptate si ca pentru unii oameni daca le arati ca nu te pot avea la mana ii faci de fapt sa te respecte :)) asta e chiar stupid dar asa e…

da’ mai sunt si oamenii aia care ti s-au bagat la sufletel si care nu au gresit in relatie cu tine si cu care ai o relatie de tipu win-win si care sunt relativ sinceri… am constientizat si eu ca sinceritatea e o chestie relativa si ca nu poti fii mereu sincer, dar ca poti fi corect, ceea ce e destul de ok… it works for me…

in fine.,… cred ca am uitat ce vroiam sa zic de fapt cand am inceput sa scriu aici, dar asa se intampla cu cele mai multe idei ale mele… ideile iti vin exact in momentul in care esti pe punctul de a adormi sau cand esti concentrat sa faci altceva astfel incat pana in momentul in care ai ocazia sa le asterni pe foaie si sa le dezvolti le-ai si uitat…

life’s a bitch sometimes…

ps: vineri 6iunie lansare vama la arenele romane…

momentan mie imi plac mel astea 2

17 ani…infinit… (imi aduce aminte de vara trecuta cand nu aveam 17 ani dar fie :)) )

scrisoare catre fat-frumos