cand se face seara automat ne gandim la sex, pentru ca noaptea este o femeie lasciva, provocatoare, cu buze umede, cu ochii scanteietori, cu parul frumos aranjat, iar noi suntem barbatii care nu ii pot rezista in momentul in care o vedem… de-aia noaptea e porno si nu e neaparat un sfetnic bun pentru ca de multe ori ne impinge la actiuni necugetate, ne forteaza sa ne depasim limitele…. ce limite? asta depinde de fiecare.
acum serios… aveti idee despre ce vorbesc nu? nu are nici o legatura cu inhibitii sau alte chestii, este pur si simplu
si nu, asta nu este inca un post despre coaie si alte organe care atrage marea masa de oameni, nu este nici un post unde veti putea ajunge tastand drept key-words “p… care nu intra” sau “numere de curve bune de p…” now rili, doar atat puteti? mai mult de atat nu va duce biluta? is it just about that? nici un fel de mister, nici un fel de preludiu?
si in ciuda tuturor acestor remarci rautacioase…ganditi-va putin… noaptea e porno sau nu?
din acest moment comentariile pe care eu le consider rautacioase, perverse, jignitoare si asa mai departe vor fi fie modificate, fie sterse, fie ce consider eu de cuviinta.
pe scurt sa nu va mai futa pe voi grija daca am eu cu cine sa o fac si asa mai departe ca tot voi sunteti niste labe triste.
ah da si inca ceva… chestia asta cu comentariile si telefoanele si toate rahaturile este in asa hal de fumata incat nu stiu ce coeficient de inteligenta ai mai baiatule, nu de alta da pana si copiii aia care sunt acum la gradinita ar putea dovedi mai mult creier.
daca atat de tare iti displace persoana mea si ce scriu e o tara suficient de libera incat sa te duci sa citesti un blog care sa iti satisfaca tie nevoile. sau ai si alte optiuni: 1. you could get a real life. 2 u could find some friends of your own si asa mai departe… sau tu esti dintre cei care nu au descoperit telecomanda si se uita la acasa tv si se plang ca nu e nimic dragut la tv? sau la otv te uiti? hmmm nu imi dau seama in care categorie sa te incadrez… take care,
la un moment dat ne indragostim… de un om sau de ceea ce vrem ca omul respectiv sa fie in viata noastra… de chestiile pe care le amplificam referitor la persoana respectiva… si pentru ca de cele mai multe ori reusim sa trecem cu vederea chestiile care nu ne plac. asta se intampla tocmai pentru ca avem tendinta sa marim mult de tot lucrurile care sunt captivante la o persoana si sa acordam atentie unor detalii extrem de placute/ amuzante la inceput si se construieste ceva frumos. e cursu’ firesc al lucrurilor nu contest chestia asta… si la un moment dat se duce dracului tot si se termina prima mare iubire…
am fost pusa in fata unor oameni mult mai copti decat mine sa zic asa… adica oameni cu cel putin 10 ani in plus… care si-au gasit ulterior pe cineva, o persoana ok, simpatica, nu atat de complicata de obicei, care nu are atatea pareri si nu are idei atat de conturata. au gasit pe cineva care nu ridica obstacole, care nu e atat de thrilling si totusi s-au conformat cu “noua achizitie” desi undeva deep down stiu ca nu e nici pe departe ce a fost inainte, ca e genu de relatie pasnica, ca nu are initiativa de a zice la ora 2 noaptea hai sa fugim la mare ci mai degraba hai sa ne uitam la un episod din nu stiu ce serial si dupa sa ne culcam pentru ca maine tre sa luam masa cu ai mei… se cheama responsabilitate, dar oare responsabilitatea asta nu ar trebui sa o ai undeva mult mai tarziu. astea sunt cuplurile care ajung la casatorie si din care se nasc chestiile serioase. si esti multumit pentru o clipa ca ai ceva stabil si liniste si ca va spalati rufele impreuna si tu speli vasele si el face curat in baie in fiecare duminica. cu toate astea e imposibil din cand in cand sa nu te gandesti ca altceva te facea fericit si ca tipa sau tipul care a fost the first great love avea that spark care iti dadea toate planurile peste cap si te facea sa te trezesti in toi de noapte, sa arunci o pereche de blugi, 2 tricouri si costumu de baie intr-un ghiozdan, sa iei cheia de la masina si sa pleci la mare cu muzica data la maxim. si de cele mai multe ori esti nostalgic. vad oameni care la 40 de ani au o familie, sunt impliniti, au bani, copii, sunt sanatosi si cand vine vorba de chestia asta se bosumfla si se ascund in mintea lor…
de ce dupa o relatie cu nabadai toti se decid sa se linisteasca desi sunt constienti ca peste catva timp vor duce dorul dozei de nebunie? (nu ma refer aici la aia care au fost linistiti toata viata… ma refer la aia care se vor simti cu musca pe caciula)
in cazul meu vara asta m-a convins ca niciodata nu e bine sa renunti la acea bucata de nebunie si nici la niste idealuri doar pentru ca odata au fost date peste cap si nu a iesit cum ai vrut…
…dupa deget, dupa o perna sau sub plapuma, ma ascund in spatele unui zambet inocent, sau ca sa fiu cool pot sa zic ca imi ascund demonii sub forma unui om zapacit. nu vreau sa ii las sa haladuie sau sa ii vada ceilalti, las in libertate doar demonii mei dragalasi, aia care ma amuza pe mine si care uneori ma fac sa scap cate un suras sincer. cert e ca ma ascund… nu sunt aici, dar de fapt sunt, numai ca voi nu ma vedeti. ca o pata de vin rosu spalata cu noul ariel cu miros de puii mei… mai conteaza? cert e ca nu sunt … nu e nimeni acasa asa ca nu va obositi sa sunati. sunt plecata in vacanta mentala, creierul meu nu e in zona asa ca im going to fuck things badly …
mai bine putin si bine decat mult si prost asa se zice nu? nu ma refer la sex sau alte chestii de genu asta cum s-ar gandi anumiti oameni binevoitori… n-am nevoie de un auditoriu numeros, n-am nevoie nici de un psiholog (unii ar putea zice ca in ultima vreme am nevoie dar e doar o parere a lor)… am nevoie deeee cuddly, lazy, stupid things… sunt rasfatabila si fara chef de lucruri serioase, nu ma simt in stare sa fac chestii marete luna asta, nu vreau sa pun piciorul nici pe luna, nici pe vreun varf de munte, nici sa descopar vreun element chimic nebanuit. luna asta nu ma regasesc in tiparul niciunui om de afaceri renumit, nici in al vreunui om de stiinta… luna asta sunt copil lenes si care vrea sa fie rasfatat… si cine stie poate daca imi place o sa imi dedic restul vietii in scopul de a face asta :)))
concluzia? mai bine putin si bine. i’m not on crack :))
maybe things really fade away… te trezesti dimineata si incerci sa invii ceva ce nu mai exista si ii faci un fel de respiratie artificiala si terapie de soc si bagi pastile si tutun si incepi conversatii de cofetarie de dragul vremurilor cand erau chestii spontane si cand nu era nevoie de socuri electrice ca sa pompezi subiecte si ca sa se ajunga la un punct convenabil pentru toata lumea…
uneori poate e mai bine sa lasi o chestie sa moara natural si nu sa tot incerci sa salvezi ceva ce nu mai e acolo, poate ca nu reusesti sa faci decat mai mult rau si ca poate unele chestii nu se mai intorc, nu se remediaza si se pierd undeva in timp. se estompeaza pana ai impresia ca nu au fost acolo niciodata. mai sunt fractiuni care te fac sa te simti ca intr-un deja-vu.. auzi o melodie sau o gluma si persoana aia e acolo si de fapt nu mai e aceeasi persoana. si iar faci terapie soc. uneori cele mai bune chestii raman nespuse pentru ca pentru anumite chestii inca nu s-au inventat cuvinte sau solutii. pur si simplu ce ai nu acopera ce vrei sa zici si mai bine taci.
mi-au trebuit aproape 20 de ani ca sa ajung la concluzia ca anumite lucruri se schimba si ca surogatul nu poate fi la fel de bun ca originalul si ca oricum ai incerca si oricum te-ai da peste cap de 3 ori ca in basme uneori chiar nu e suficient, ca uneori sa te gandesti la o chestie intens nu face decat mai mult rau si ca nu tre sa te uiti in calendar si sa te gandesti ce faceai cu x timp inainte. prea multe coordonate intr-o ecuatie cu prea multe cunoscute nu formeaza o ecuatie pe care s-o rezolvi. uneori nu mai ai ce sa rezolvi pentru ca uneori nu ai ce rezolva. s-au dus si cuvinte, si meditatii si reprize de ras isteric si de plans si petreceri in care bei pana dimineata si faci toate rahaturile posibile, s-au dus si certuri interminabile si discutii fara sens de zeci de minute la telefon si ramai in situatia in care unele lucruri raman mai bine nespuse.
si tragi linie si nu iti dai seama cu ce ai ramas…nu inca, poate intr-o zi o sa stii sau poate niciodata. poate te-ai maturizat sau poate nu o sa faci asta niciodata si poate e chiar mai bine asa. poate nu iti mai pasa de ce a fost, poate ai ramas cu sentimente confuze, poate cu sentimente de care nu credeai ca esti in stare.
slava domnului k anu asta n-am mai fost nevoita sa asist la propaganda asta de st valentine’s day. in fiecare an, in preajma datei de 14 feb asisti la cadouri luate din obligatie, la munti de pernute in forma de inimioare, la bomboane in forma d inimioara,acadele cu aceeasi forma. chiar simtim atat de pregnanta nevoia sa vindem iubire sau sa o cumparam? probabil sunt eu f cinica, dar pe mine nevoia asta de a demonstra ceva ma umple de scarba. este ok sa fie cineva acolo, dar in nici un caz sa faci atata tam-tam si nici cadouri mega siropoase ;))
suntem atat de indoctrinati de americani incat am ajuns sa le importam toate sarbatorile. maine poimaine mancam curcan de ziua recunostintei ca st valentine’s day si halloween deja sunt importate. rusine!!!
oooooooffff…. eu iubesc melodia asta… iubesc serialu asta… de ce dracu nu mai scot niste episoade asa pentru nebuni ca mine… cred ca e singurul serial care mi-a placut la nebunie si pe care l-am vazut de 3 ori… si secventele astea sunt geniale… oooh paris 😀 :X
i’m girlish i know…. maybe mr big is somewhere out there 😀
intr-una din pauza shuffle-ul meu mi-a amintit de asta…
ma ingrozeste ideea ca voi imbatrani…eu inca refuz ideea ca fac 20 de ani in mai. cand am facut 19 am decis cu andreea ca noi suntem 18 forever. da noi suntem nascute in aceeasi zi 😀 si mi-e dor de ea in fiecare zi oricat de lame ar suna… da’ eu n-am frati sau surori si ea a fost inlocuitorul meu… am stat 4 ani in aceeasi banca si i miss every minute…:D inca mai traieste asa ca nu tre sa fie lacrimogen … e doar nostalgie pentru liceu 🙂
asa… cum ziceam imi e groaza de ce o sa mi se intample peste cativa ani… daca nu iese totul cum vreau eu. am planuri mari si mi-am propus atat de multe chestii si vreau sa-mi iasa toate si sa am o poveste cu happy end…
vreau sa am o familie, asta presupune un om fara idei fixe si fara idei preconcepute, sincer si spontan. de ce spontan? ca sa echilibreze faptul ca la anumite faze sunt foarte calculata. asa imi mai doresc sa nu fiu genu de femeie intretinuta de barbat, sa am o cariera a mea ca sa nu am vreodata regrete ca am pierdut timpul invatand. nu vreau sa ma trimita nimeni niciodata la cratita pentru ca doar de asta as fi buna. deci si jobul e foarte important. mai vreau sa fiu sanatoasa si eu si cei din jurul meu. vreau si o viata sociala destul de activa, nu vreau sofer, vreau multi cai putere. nu imi dau seama cat de importanti sunt banii, dar cred ca si ei au locul lor, asta ca sa nu existe frustrari. si vreau intelegere. nu stiu cat de mult depind toate astea de mine, cert e ca mi-e frica de esecuri si de moarte si de varsta. deci vreau o viata perfecta si un suflet de copil 🙂 refuz sa ma maturizez si sa nu mai pot visa cu ochii deschisi.
cum dracu va fi peste 4 ani cand vacanta de vara n-o sa mai aiba 2luni si va avea 2 saptamani, cum o sa fie cand o sa am un program pe care sa trebuiasca sa il respect, cu trezit dimineata si tot tacamul…?! aveti idee? eu nu imi pot da seama cum o sa fie…
kinky store asta e linku pe care l-am primit de la bunii mei prieteni laura, cata si dan ca sa nu ma mai plictisesc. asta ca sa nu se mai creada ca sunt singura persoana obsedata :))
iubiri, placeri, orori 