lucrurile devin din ce in ce mai abstracte. dorinta de a face parte din societatea in care traiesc din ce in ce mai mica. tinde spre zero. nu imi plac oamenii pe care ii cunosc sau mai bine zis nu imi plac multi oameni. asa pastrez privilegiul de a zice ca nu imi place x sau y. sau nu neaparat ca nu imi plac, dar ma plictisesc. nimeni nu ma provoaca in nici un fel. este atat de anost si de plictisitor. m-am saturat pana peste cap de discutii sterile care nu conduc la nici un rezultat; la fel cum m-am saturat de romanul bun la toate, care de fapt nu are nici cea mai vaga idee despre ce vorbeste. mai baiatule/ fato, ca sa iti poti exprima o parere tre sa ai si argumente in privinta asta. daca ai un argument bine pus la punct sunt dispusa chiar sa port o conversatie cu tine, chiar daca nu sunt de aceeasi parere cu tine. daca ai deja mai mult de 1 argument putem chiar purta o discutie. yey
ziceam ca ma plictisesc. vad oameni atat de insipizi care dau nastere la discutii atat de lipsite de continut incat imi vine sa imi iau campii… radu nu vii mai repede acasa?
m-am schimbat atat de mult de asta vara. initial in bine, dar acum nu mai am chef sa ma afund in nimic din jurul meu. sunt blazata. cum dracu sa fii blazata la 21 de ani? la 50 ce dracu mai faci? de ce? pentru ca imi dsau seama ca ma straduiesc si trag de mine sa fac ceva si vad ca lumea sta in loc si nu mai vad obiectivul final… stii cum e? ca si cum ai fii sarit dintr-o corabie ce urma sa se scufunde si intoi si inoti ca boul si peisajul ramane acelasi. si asta bineinteles te deprima si incepi sa te gandesti daca ajungi vreodata la destinatie… sau mai bine zis unde dracu ajungi? asta se intampla in jurul meu. vad aceleasi fete, aceleasi idei primite de la parinti si nefiltrate, aceiasi mare de prosti cu figurile lor blande, aceleasi pitipoance blonde cu radacinile la vedere cocotate pe tocurile lor de 15 cautatoare de mercedesuri. nu sunt frustrata don’t get me wrong… dar mi-e dor de o discutie aprinsa pe orice tema posibila. mi-e dor de oameni destepti. mai imi e dor de o anumita siguranta in visele mele. mi-e dor sa imi propun ceva si chiar sa ma lupt cu valuri si vijelii pentru chestia aia.
pur si simplu nu mai pot pentru ca nu pot vizualiza telul. asa ca ma ingrop in literaturi si scrieri despre vietile altor oameni din simplul motiv ca in jurul meu totul se bazeaza pe bani si pe pile si pe parinti care au diferite pile si relatii. ma scarbeste pana in adancul sufletului sa vad ca orice ai face tu, la un anumit moment o sa iti dea cu tifla cineva pe baza unor chestii de care nu este capabil prin fortele proprii. ma mai scarbeste si lipsa de cuvant al oamenilor si incapacitatea lor de a isi mentine atitudinile si parerile. sunt pur si simplu dupa cum bate vantul. nu au pic de responsabilitate si caracter.
si acum ma intreb eu… de ce as fii eu o steluta in mijlocul unei mocirle sulfuroase? ce m-ar putea motiva?
Archive for activitati
mareeeeeeeeeeeee……
m-am intors. genial. pe 1 a fost o vreme absolut bestiala si cand te gandesti ca nu mai aveam chef sa plec si ca mi se luase. eh mare area darul de a imi da cheful si energia aia care uneori imi lipsesc. oricum sunt rupta de oboseala…
fucked up
somehow i ended up even more fucked up than i already was a while ago. am atatea flash-backuri si am si cateva regrete chestie pe care am zis k nu o sa o am ever again. i failed miserably. mi-am golit multe chestii in jur cu manutza mea fara sa aud protestatarii sau replicile. am un scut… ala care ma face sa nu mai aud si sa nu mai vad nimic cand m-am saturat. are tepi asa ca as zice ca uneori sunt un arici.
nu mi-a placut niciodata pastele. nu am fost niciodata fan sarbatori. de ce? pentru ca e prea multa bataie de cap pentru nimic. tre sa faci chestii si sa organizezi chestii. am auzit-o si pe asta… eu sa fiu impotriva organizarii.. in fine, anu asta am boicotat pastele si prin asta inteleg ca am fost mai putoare decat de obicei si ca nici nu m-am apropiat de bucatarie. am incercat sa o conving pe mama sa nu faca nici oua rosii si nici miel and shit, dar n-am reusit. ceea ce am reusit sa o conving este sa nu mai faca cozonac si pasca. hey who knows maybe next year renuntam si la celelalte mancaruri specifice si mancam o salata de pui si ne culcam 😀 boicotarea pastelui presupune si faptul ca anu asta nu merg nici la biserica si nici nu ma uit la tv pana la ora 1, inseamna ca la ora 11 o sa dorm bine mersi fara musafiri enervanti care nu vor sa mai plece. im waaaaay to tired and moodless for that…
prin asta intelegandu-se ca devin si mai antisociala si nesuferita decat sunt de obicei. i’m a real pain in the tushy.
welcome to the jungle…
in ultima vreme pur si simplu am suferit de o lipsa de chef si de interes acuta cu privire la orice sau aproape orice ma inconjoara… desi as putea zice ca sunt cateva chestii care aduc soarele pe straduta mea… dar in general pur si simplu nu am chef sa imi manifest interesul pentru nimic. chiar daca e primavara si chiar daca e frumos si soare afara… desi am momente si zile in care redevin my old self si particip la mici glumite si shotii in general sunt mult prea deprimata datorita faptului ca ma trezesc la 6.40 aproape in fiecare zi si sunt mult prea obosita ca sa reactionez in vreun fel. si cand stau si ma uit in jur vad ca lumea e o jungla in care toti lupta pentru supravietuire si nu pentru a higher meaning chestie care ma dezamageste uneori, dar pe care daca duc lucrurile in extremis as putea sa o inteleg… people are growing up si fac ce au vazut in casa, adica se fofileaza si evita responsabilitati si realizez ca din asta le naste instinctul de supravietuire si asta este lucrul care transforma lumea in care traim intr-o jungla. si cand nu vad motivatie in jurul meu pur si simplu nu am chef. and i hate myself for not beeing in the mood for anything. si in fiecare dimineata ma trezesc si imi spun ca de azi i’m gonna push my limits si o sa le fac pe toate si reusesc in foarte mica masura si seara adorm gandindu-ma ca nici azi nu am putut sa fac toate chestiile pe care le-am vrut si imi propun din nou si din nou. de ce? pentru ca undeva in capsorul meu tare si patrat stiu ca nu e nevoie decat de vointa si de determinare… si iar adorm sperand ca one day ill be the best version of myself. si ziua asta poate sa fie azi sau maine sau poate chiar poimaine dar trebuie sa fie
haos…
viata mea este as usual un haos organizat in limite decente. cand am timp de unele, n-am timp de altele. ma implic 100% in ceva si neglijez orice alt aspect al existentei umane. uit pur si simplu… uit de oameni, uit de mine, uit…
si totusi e una din perioadele mele de antisocialitate maxima, desi nu este atat de evident ca in alte dati. traiesc cu impresia clara ca imi este sortit luna asta sa dau peste toti cretinii pamantului… peste toate masinile de la scolile de soferi… peste toate blondele proaste carora le-a luat taticu bemve…peste oamenii care se pricep la fotbal, agricultura, irigatii, educatie si care sunt gata-gata sa iti dea sfaturi legate de economie sau sfaturi legate despre cum ar trebui sa ne comportam pe durata crizei economice… ce mai… toti talentatii pamantului.
mai exista si categoria aparte de lingai… aka (as fi tentata sa zic aia care stau in prima banca la cursuri, dar si eu fac asta pentru ca in spate sunt tentata sa ma ocup cu alte indeletniciri si nu sunt atenta)… deci aka aia care vad in profesori niste zei coborati direct de pe muntele olimp… :)) sfat: get a life… 😀 dar de obicei o mare parte din aia din prima categorie intra si in a 2-a… so fuck it…
si totusi in haosul meu exista niste chestii atat de bine stabilite si atat de clare si de logice incat de cele mai multe ori ma trezesc zambind dandu-mi si eu seama de cat de clare sunt… si chiar daca sunt grumpy incerc sa ma bucur de chestiile marunte… stiu ca pare paradoxal…
ei si daca sunt grumpy ce… uneori i think im funny cand incep eu sa imi vars naduful si sa comentez… adica pe scurt… ca pe orice copil retard, pe mine ma amuza comentariile mele… in ce hal am ajuns nu? :))) si acum sincer cum sa nu devii grumpy cand pleci de acasa si e soare si frumos si adie un vanticel simpatic si brusc ajungi la destinatie si vezi k s-a innorat..? sau cum sa nu fii grumpy cand vezi k cei mai nepriceputi si mai lipsiti de experienta in privinta unei chestii se dau profeti si incep acolo sa bata campii cu gratie? … maybe i am chaos itself but i know i rock :))
school sux
in tonul meu moody, de persoana vesnic nemultumita, tre sa am si acum ceva care ma nemultumeste si ma scarbeste si … cine zicea ca prima sesiune e cea mai grea e un bou, iar eu sunt o vaca pentru ca am zis asta si eu. prima sesiune intr-adevar e foarte grea pentru ca nu stii ce si cum. a doua a fost floare la ureche. dar sesiunea asta este de departe cea mai scarboasa si mai stresanta si imi mananca zilele, noptile, creierul, ficatii si mai ales nervii. atata bataie de joc nu este posibila decat la noi. nu numai in poli, ci in romania. isi bat joc de noi in ultimul hal, adica nu este posibil sa iti stii notele din seminarii si laboratoare cu maxim 3 zile inaintea examenului in conditiile in care suntem in sesiune de 2 saptamani. cum puii mei? adica ce, noi putem si trebuie sa fim acolo trup si suflet in fiecare ora, iar stimatii profesori f… muma in cur nu sunt in stare sa faca acelasi lucru dupa un amarat de laborator sa puna o nota si sa le adune in timp util? wtf… dispar note pe referate, se pica in masa la fiecare examen, asta poate e vina studentului, dar asta cu lipsa de punctualitate a cui pula mea vina e? ca a noastra nu e… in fine. nu m-am simtit atat de frustrata in viata mea si sa am senzatia pregnanta ca mi-as dori sa ii omor lent si dureros dar sa nu am ce face cu privire la asta. numai la noi se poate.
vorbeam ieri cu o prietena care e la drept si care imi povestea ca la nu stiu ce seminar ii asculta de fiecare data si ca daca uiti un cuvant te opreste si te intreaba daca esti prost. inteleg sa ai pretentia asta la o materie care implica un cod, o lege, un ceva care trebuie stiut pe dinafara, dar as usual este ceva care nu necesita atata precizie…. deci nu e numai o boala de politehnica, e o boala a sistemului romanesc imputit si plin de doctrine infecte, e un sindrom al marilor universitati romanesti, ca deh tre sa isi pastreze renumele pe munca si nervilor si prostilor care sunt acolo.
acesta e unul dintre momentele in care ma intreb serios daca nu e mai bine sa fii prost… in prostia ta nu iti dai seama de prostia altora pentru ca sunteti la fel amandoi… in fine…
have a great fucking day…
jo
guess who’s back?
m-am intors… sunt aici, acum pentru cine stie cat timp…
pe scurt… mi s-a dovedit pentru a nu stiu cata oara ca in momentul in care ti se da un sut in MS-DOS o sa ti se intinda o mana dupa si ca dracu nu e atat de negru si ca dintr-o situatie care tie ti se pare imposibila mereu este loc de ceva bun, poate chiar mai bun decat in prima varianta… singura conditie pentru ca toate chestiile astea sa iasa este sa iti asumi un risc si sa te arunci cu capul inainte ( tipic mie de altfel) asa ca no regrets.
la fel de adevarat e ca si data viitoare cand ma voi confrunta cu chestia asta ma voi zvarcoli la fel de tare si ma voi da de ceasul mortii si o sa zic nu si nu si nu ca nu vreau si nu si iar nu, pentru ca asa sunt eu… sunt un copil din multe puncte de vedere, instabil, cu nazuri, mofturi, rasfatat si cine ma place de obicei ma place asa copil prost cum sunt… 😀
ce am facut eu in ultima luna? hmmm … paaaaaai sa incepem cu inceputul, am invatat sa imi tin cat de cat echilibrul pe placa (yeeeeeeeeeeeeeeeeey!!!!!), am invatat sa nu mai fiu asa praf la biliard (aici multumirile de rigoare pt vlad si silviu), am invatat sa joc domino ;)) (now i really am retarded), asa… , mi-am luat snowboard boots, am pierdut noptile, am intrat prin efractie intr-o sala de clasa si a pornit alarma in toiul noptii, am jucat mafia in loc sa invat, probabil am capatat prima restanta (mai am vreo 2 zile ca sa sper ca nu), am ajuns in mall vitan in loc sa ajung in city mall cred ca se cheama, am facut stanga in loc de dreapta in mod constant in timp ce radeam ca idioata spre disperarea lui vlad (hihihihi…)…. puse cap la cap se pare ca am inceput anu destul de bine spre mirarea mea… ma rog 2008 a inceput prost intr-un fel asa ca trebuia sa se termine prost :))
never lose the faith
isterie in masa….
oamenii sunt nebuni, unii au pasarele mai mici, altii au ditamai strutii care se plimba pe scafarlia lor… azi a fost una din zilele in care n-am fost eu si n-am avut chef si m-am ofticat pentru ca puteam sa imi petrec timpul mai frumos decat suportand crizele de personalitate ale unui mos senil care nu are cei 7 ani de acasa si vorbeste cu oamenii in ultimu hal. pai in gatu masii de treaba vorbeste frumos cu oamenii si dupa aia s-ar putea sa fii si respectat, zic eu… s-ar putea sa nu iti mai zic ca tu nu ai par si eu am…
in general nu rezolvi nimic daca iei oamenii la pula, s-ar putea sa te ia si ei pe tine la fel…
si ce daca ma muti in prima banca, crezi ca nu o sa incerc sa copiez? big fucking deal…
in concluzie asta a fost o zi nereusita si pierduta si ratata si plina de nervi si de pitici. si iar am tipat si m-am rastit la oameni,… and yesterday was such a nice day… it’s such a pitty ca pe unii nu ii scapa nimeni de suferinta…
note to myself… de maine nu ma mai enervez 😀 (yeah right)
romanisme
lumea trece printr-o criza economica majora, iar romanii se gandesc la ce cumparaturi ar mai putea ei sa faca. firmele dau faliment pe capete si totusi mereu se gasesc bani pentru construirea unui magazin nou… astfel incat saptamana trecuta s-a deschis fashion house respectiv celebrul outlet de la km 13 de pe A1, kika magazin de mobila (sper ca se schie kika) … rezultat? cozi infernale pe o centura deja mult prea aglomerata, oameni care isi parcheaza masina la carrefour si trec autostrada ca pietoni si din cate am inteles cozi infernale la casele din outlet. romanii nu au bani, dar isi permit sa dea 500ron pe un pulover pentru ca dom’le e redus de la 900 de ron. iti dai seama? o mare labareala pe scurt. poate o sa vizitez si eu outletu prin ianuarie cand se mai linistesc lucrurile ca momentan nu prea.
din nou, romanii nu au bani… dar azi s-a deschis un nou hipermarket in militari, auchan. coae sunt deja 2 hipermarketuri in cartier si metro. un real cand deschideti ca ma gandesc ca poate tine si faza cu inca unu. asa ca militari e un centru comercial infloritor cu cora, carrefour, plaza, metro, auchan, bricostore, praktiker, hornbach, kika, fashion house, dar romanii nu au bani. culmea e ca toate magazinele anunta ca nu vor simti criza pentru ca de sarbatori romanu tre sa faca exces ca ce mama dracu? ii doare fix in paispe de ce se intampla la 900 km mai incolo unde au loc adevarate lupte in strada (la greci ma refer)…Â hai fratilor eu zic maine sa iesiti toti la cumparaturi si sa mai blocati umpic iesirea in militari. ce conteaza ca faceti 3 ore pana acolo? e super oferta…
pe principiul romanul nu e prost destul, daca nu e si fudul…
iubiri, placeri, orori 