Archive for bucuresti

Traim in Romania

pe principiul de ce am incerca sa schimbam ceva voi povesti ceva trist si care pe mine m-a dezgustat profund. bunicului meu i-a fost rau si drept urmare a trebuit sa mergem cu el la camera de garda.. cu chemat salvare, trimitere si tot dichisul. spitalul destinatie: spitalul universitar bucuresti aka municipal. asta se presupune ca este unul dintre spitalele de soi din bucuresti. facem abstractie ca eu am o repulsie innnascuta fata de medici in general pentru ca am avut parte de mica mea telenovela in copilarie cu gresit medicatia si stat o luna in spital drept urmare a unei apendicite si facut 41.5 temperatura. that’s not the point. bun. 3 femei intr-un spital si un batran bolnav. lucrurile incep promitator. ajungem si ne anunta ca nu e grav, ii fac o injectie si plecam acasa. dupa injectie insa il trimit pe rand dintr-o camera in alta la ecograf, radiolog, recoltare de sange, poza la stomac, gastrice, politraume-chirurgie, inapoi la poze, de data asta la fica, iar la ecograf, cardiolog, iar la chirurgie. asta cu impartit bani in stanga si dreapta si tot degeaba. asta in conditiile in care a durat in jur de 5 ore si bunicul meu are 88 de ani. fuck that right? mama e o persoana descurcareata de felul ei dar dupa parerea mea cu ceva prea mult bun simt asa ca o trimiteau de colo colo ca pe un pachet fara sa ii spuna nimic concret. eu nu sunt cea mai toleranta persoana si nici cea mai rabdatoare asa ca in momentul in care am ajuns a2a oara la chirurgie mi-a sarit mustarul. de ce? pentru ca in conditiile in care se platesc niste bani pentru sanatate si la casa de asigurari am pretentia sa nu ridic eu un barbat si sa il urc pe masa. am pretentia stupida ca medicul, barbat de altfel sau un brancardier macar sa ma ajute. ei bine nu… nu te ajuta. de ce ar face asta? e cumva in fisa postului? si daca e ce? bunul simt? cui dracu ii mai pasa de ala? 7 ani de acasa…? nu coaie 7 ani de medicina… date-n gatu matii. bun si incepuse un alt doctor sa fac o fisa de internare, fara sa explice nimanui cum sta treaba. pai stai asa ma baiatule… ia vino si spune-mi si mie care e smenul. si dupa umpic de batut din picior si de nervi ma roaga domnul doctor sa iau un loc ( ca vai m-a vazut ca am stat in picioare mult… “stii, imi zice el… te-am observat de mult pe aici…”) si incepe sa zambeasca in timp ce se uita foarte “discret” in decolteul meu. ma rog cert e ca una peste alta decolteul se dovedeste folositor si pentru prima data mi se explica ce se intampla si ca trebuie internat pentru a fi hidratat, bla bla. trecand peste flirtatul corespunzator, doctorul chiar ok. bun si i se mai ia sange inca o data timp in care doctorita se juca cu acu in vena si zicea ca nu merge. mai tarziu ii ia alta asistenta sange numai ca sa vad cat de prost pregatita a fost prima si imi devine evident ca unii n-au nici cea mai mica chemare. si vine cardioloaga. aceasta domnisoara doctor care probabil terminase facultatea acu 2 ani si facuse liceul si scoala generala la fara frecventa sau nu imi explic altfel cum cele mai elementare chestii de vorbit ii erau complet straine. la asta as putea adauga partea in care psihologia unei discutii cu un pacient ii lipsea cu desavarsire. discutia s-a purtat cu apelativele tataie si mata si cu un moment in care a inceput sa tipe la un om batran care petrecuse ultimele 4 ore plimbandu-se din cabinet in cabinet. ei bine e clar ca aici intervin eu, nu? i-am explicat domnisoarei niste chestii despre felul in care trebuie sa se adreseze oamenilor.. elementare de altfel. i-am zis ca 1. nu trebuie sa tipe la un om batran si 2. ca femeilor sub 25 de ani li te adresezi cu domnisoara , celor peste 25 de ani cu doamna iar barbatilor li te adresezi cu domnule. mata, tataie si alte apelative sunt pentru discutiile peste gard la tara sau cand se duce cu vaca. oh well.. nu suport prostia si lipsa de educatie. ma rog dupa aia s-a asezat in banca ei si si-a vazut de lungul nasului.
povestirea asta vine ca o continuare a unei discutii cu o prietena studenta la medicina care imi spunea ca foooarte multi din colegii ei nu au ce cauta acolo. pai si chiar asa e… medicina nu este o facultate pentru oricine, nu de alta dar vorbim de vietile unor oameni si si asa sistemul nostru sanitar este la pamant. macar doctorii sa fie ceva mai rasariti, dar ei bine nu. si servicii ca in romania asa ca revin la convingerea mea ca la spital te duci sa mori ca profesionalismul este 0 si ca daca nu te omoara doctorii atunci sigur mori intr-o altercatie intre tiganii care vin taiati de sabii si simt nevoia sa se mai ia umpic la omor si in sala de asteptare. alta chestie foarte interesanta e ca venise un accident, un tip cu traumatism cranio-facial care era plin de sange si avea gatul pus in chestie d-aia sa nu se miste si efectiv statea in mijlocul salii de asteptare ca sa vina cineva sa se ocupe de el. printre toti tiganii si imputitii. dar se pare ca oricum nu ii pasa nimanui.. si de ce i-ar pasa
asta e unul din momentele in care imi este rusine ca fac parte din tara asta si ca oamenii aia se numesc oameni si au mai terminat si o scoala. este inadmisibil asa ceva.

bitter

sunt chestii care imi lasa un gust amar si ma fac sa ma plimb pe niste stradute intortocheate si pline de tigani… pline de o mizerie pe care la o privire mai atent cred ca o gasim in fiecare din noi… intr-un coltisor intunecheat sau chiar la vedere.  pur si simplu ne pierdem si mie una nu imi e clar unde ar trebui sa ajung sau de ce am ajuns pe stradutele astea. si imi e usor frig dar why stop? there are just some things i can’t put my finger on.

ma opresc si ma rezem de un perete si imi aprind o tigare. mirosul de urina si de gunoi zacut este pregnant dar ma concentrez atat de putin asupra lui. are loc o lupta in creierul meu. ideile si gandurile poarta un duel… de ce?? imi vin in minte mii de versuri si de situatii si de chestii dar nu au nici un sens. am in minte atatea temeri si greseli… imi revin in minte remarci rautacioase si zambete si ironii fine nepreceptibile unui nas neinitiat si imi vin in minte zeci de conversatii si nu au nici un sens. arunc chistocul si plec fara sa am o directie clara sau un plan ceea ce e cel putin neobisnuit daca nu mai mult. nu am chef sa imi fac planuri. imi blochez orice fel de gand si de traire. miroase a vara. when did i get here? acum 5 minute mirosea a urina si acum miroase a vara?

sunt putini oameni pe strada… merg grabiti. oare ei au vreun plan? stiu unde se duc? ma opresc si incep sa studiez un om. e in fara unui bar galagios si vorbeste la telefon. se cearta cu cineva… pare destul de serios. ma intorc si ma prefac ca imi caut ceva in geanta. nu pot auzi ce zice… e prea mare galagie. dar iar incepe o lupta crancena in mintea mea si nu ma mai pot concentra asupra persoanei pe care mi-am ales sa o studiez. it’s getting confusing. chestiile pe care le stiam sunt la fel si totusi cumva sunt rotite la 180 grade. chestii de care eram sigura azi dimineata si ieri nu mai sunt atat de crystal clear. decizii luate cu o vointa de necurmat nu mai par atat de bine puse la punct.

primavara soarele se joaca-n mana ta….

primavara1imi aduc aminte ochiul tau albastru….cum gemea… e primavara si e frumos afara si e senin si soarele ala alina bucatele din mine incetul cu incetul. ma intregeste asa cum face de fiecare data si ma dezmiarda si ma indeamna sa stau afara far sa fac nimic… pur si simplu sa respir. si e atat de misto sa poti respira fara sa ai mintea incarcata cu toate prostiile… e misto ca face orice problema mare sa para minora si sa nu iti mai bati capul… e misto ca ma face sa ignor toate chestiile care ma deranjeaza la oamenii din jurul meu. mai zen de atat nu pot fi… mai vesela de atat nu exista… mai fericita decat acum mai rar…

am inceput ziua nu tocmai fericit… intre 4 pereti intr-o latura a unei cladiri unde nu se zarea nici o farama de soare… si dupa aia s-a produs minunea si am scos nasu’ afara si am pornit agale cand pe jos , cand cu buburuza cu geamurile deschise si cu vantu care flutura prin parul meu si imi dadea o pofta grozava de a trai si de a rade si de a ma simti copil… un copil care iubeste primavara si care e copil pe toata durata anului, dar mai copil ca primavara nu e niciodata.  e oficial.. a venit primavara with her moodyness and all … cand azi e soare si e perfect si maine e frig si ploua… cred ca imi place atat de tare tocmai pentru ca asa sunt si eu… azi sunt cea mai vesela si ziua de maine e un dezastru… da pisoi stiu, eu sunt un dezastru :)))

asa ca … in loc sa stati acasa faceti si voi o plimbare… si nu prin cismigiu, herastrau si alte locuri suprapopulate si deja niste clisee, ci gasiti bucatica voastra de oras unde sa va bucurati… pentru ca primavara e frumoasa si in cele mai populate zone cum ar fi piata unirii sau whatever calea victoriei… eu vreau sa bat drumul de la liceu la universitate.. pentru ca ala e locul perfect pentru tot soiu de bucurii… ala e drumul pe care am trait toate sentimentele la intensitate maxima in ceea ce numesc eu viata constienta… adica din clasa a 9-a pana in prezent… nu de alta dar inainte eram muuuult mai copil si nu aveam trairile mele interioare care ma zdruncinau…

the main point…  enjoy… what? …whatever makes you happy 🙂

romanisme

lumea trece printr-o criza economica majora, iar romanii se gandesc la ce cumparaturi ar mai putea ei sa faca. firmele dau faliment pe capete si totusi mereu se gasesc bani pentru construirea unui magazin nou… astfel incat saptamana trecuta s-a deschis fashion house respectiv celebrul outlet de la km 13 de pe A1, kika magazin de mobila (sper ca se schie kika) … rezultat? cozi infernale pe o centura deja mult prea aglomerata, oameni care isi parcheaza masina la carrefour si trec autostrada ca pietoni si din cate am inteles cozi infernale la casele din outlet. romanii nu au bani, dar isi permit sa dea 500ron pe un pulover pentru ca dom’le e redus de la 900 de ron. iti dai seama? o mare labareala pe scurt. poate o sa vizitez si eu outletu prin ianuarie cand se mai linistesc lucrurile ca momentan nu prea.

ambuteiaj25

din nou, romanii nu au bani… dar azi s-a deschis un nou hipermarket in militari, auchan. coae sunt deja 2 hipermarketuri in cartier si metro. un real cand deschideti ca ma gandesc ca poate tine si faza cu inca unu. asa ca militari e un centru comercial infloritor cu cora, carrefour, plaza, metro, auchan, bricostore, praktiker, hornbach, kika, fashion house, dar romanii nu au bani. culmea e ca toate magazinele anunta ca nu vor simti criza pentru ca de sarbatori romanu tre sa faca exces ca ce mama dracu? ii doare fix in paispe de ce se intampla la 900 km mai incolo unde au loc adevarate lupte in strada (la greci ma refer)… hai fratilor eu zic maine sa iesiti toti la cumparaturi si sa mai blocati umpic iesirea in militari. ce conteaza ca faceti 3 ore pana acolo? e super oferta…

pe principiul romanul nu e prost destul, daca nu e si fudul…

UMA Film Festival

varianta-afis-2008_3

Asociatia Signis Romania in parteneriat cu Stranger Film Amsterdam organizeaza, luni, 15 decembrie , in club Maxx, un eveniment multimedia destinat adolescentilor si tinerilor pasionati de film si productie multimedia.

Evenimentul care va incepe la ora 18.00, cuprinde un video-show cu Dj Vasile , Tom Brandu si Adrian Tabacaru, proiectia celor 6 filme de un minut castigatoare la Festivalul European Strannger 2008, precum si un concurs national de film de un minut. Dintre cele 20 de filme care au trecut de preselectie, 15 vor concura pentru categoriile UMA Self-Portrait, UMA Inside Outside, UMA Best of the World (cinci clipuri pt fiecare categorie), iar celelalte cinci pt premiul Cel Mai Bun Film de Animatie.

Juriul competitiei este format exclusiv din profesionisti romani si straini. Evenimentul beneficiaza de sustinere si promovare din partea MTV Romania, care va acorda un premiu special pentru una dintre cele 90 de creatii video.

Evenimentul se va incheia cu un concert Suie Paparude.

Pretul unui bilet este de 10 RON pt studenti si 20 RON pt ceilalti.

 

 

adi despot fara cuvinte

pentru ca uneori prostia nu cunoaste limite…

no comment

bucuresti, je t’aime

acum vreo saptamana purtam o discutie cu colegii mei ne-buresteni in jeg despre traficul din bucuresti si eu le spuneam ca pe cat de aglomerat e bucurestiul zilelor noastre si pe cat de pline sunt strazile de masini la orice ora din zi… pe atat de mult a evoluat cea mai mare parte a soferilor bucuresteni. am condus in multe orase de prin romanica si oricat de mult ma enerveaza sa stau la stop cand sunt in intarziere trebuie sa recunosc ca in bucuresti daca vrei sa intri dupa o straduta intr-un bulevard maricel ai toate sansele sa te lase sa intri… iti vor face flash-uri si o sa intri si iti vezi de treaba, lucru pe care nu l-am vazut in multe locuri… ne-am obisnuit ca peste 10 minute o sa avem nevoie la randul nostru sa schimbam directia si ca 5 minute nu inseamna chiar asa de mult… e adevarat ca strazile sunt prea mici but i have high hopes… intr-o zi o sa fie perfect… fara nervi si fara nesimtire (in limite decente). adevarul este ca nu poti compara bucurestiul cu nici un oras din tara tocmai pentru ca nici un oras de la noi nu e strabatut de 1 milion si ceva de masini in fiecare zi….

si pe langa toate astea nici un oras din tara nu e acasa. si asa plin de fum de la tevile de esapament si uneori de claxoanele unor buburuzoi grabiti tot aici mi-e dor sa colind noaptea strazile care forfotesc daca stii pe unde sa mergi… si mi-e drag sa vad ca uneori, cu pasi ce nu depasesc mersul unui om de 70 de ani se schimba lucrurile in bine si e mai curat si mai civilizat. e orasul unde chiar nu ai cum sa te plictisesti… oamenii pe care eu ii iubesc sunt aici si aici s-au petrecut cele mai fericite zile din viata mea… aici e acasa si nimic nu se compara cu o dupa-amiaza mai racoroasa petrecuta pe niste stradute pe care le descoperi in timp ce mergi…

si da… auzi si vezi chestii care iti displac si iti doresti sa iti faci dreptate cu manutele tale… dar oare nu se intampla asta peste tot la noi? numai ca difera considerabil proportiile… fiecare iubeste in felul lui locul unde s-a nascut si a crescut si unde sunt oamenii care conteaza.. pentru mine asta se petrece in bucuresti… la fel de bine ar fi putut fi brasov, timisoara, constanta sau mizil… desi nu stiu ce as fi putut gasi in mizil, dar fie 😉 e doar un exemplu… iar chestia cu bucurestenii sunt de cacat si sunt nu stiu cum si nu stiu cum e o generalizare pur si simplu cretina… e chestia cu manelele ca mama-mama cati manelisti sunt in bucuresti si cati cocalari… frateeeeee daca tu imi arati ca numai in bucuresti sunt cartiere de manelisti si cocalari e mare chestie… chestia asta se bazeaza pe nivelul de cultura/educatie/trai… ce vrei tu… si pana la urma toti colegii cu care am vbit au recunoscut ca s-au simtit usor stingheri acasa dupa ce s-au obisnuit cu ce faceam noi aici in bucurestiul pe care il huliti cu totii…. asta nu inseamna ca nu s-au readaptat la ce au acasa sau ca acasa nu e bine, dar cu diferite senzatii si emotii… bucurestiul nu il poti uita… either you love it or you love it

let the game begin…te urasc fat-frumos

azi m-am trezit bine dispusa, cu chef de viata, cu incredere ca pot face multe chestii… cu dorinte de a cuceri lumea… fara refulari si fara frustrari… aproape ca m-am apucat sa fac planuri din nou, dar mi-am dat peste mana in gand… cateodata fac 3 pasi inapoi si uit chestii… cateodata nu am limba ascutita si nu incoltesc oameni… incepe sa imi placa mai mult de mine cand sunt rea cu oamenii si cand nu ii las sa sara gardul ala. cand ii lasi sa treaca de gard devin profitori si incep sa creada ca pot profita si ca tu stai la dispozitia lor… ei bine de-aia e bine sa le tai scurt macaroana si sa ii pui repede la punct…

la un anumit moment iti dai seama care sunt aia care pot fi lasati sa sara gardul si pe care tre sa ii tii la respect.. asta suna deja a dresaj de caini… dar ultimele saptamani mi-au demonstrat ca am dreptate si ca pentru unii oameni daca le arati ca nu te pot avea la mana ii faci de fapt sa te respecte :)) asta e chiar stupid dar asa e…

da’ mai sunt si oamenii aia care ti s-au bagat la sufletel si care nu au gresit in relatie cu tine si cu care ai o relatie de tipu win-win si care sunt relativ sinceri… am constientizat si eu ca sinceritatea e o chestie relativa si ca nu poti fii mereu sincer, dar ca poti fi corect, ceea ce e destul de ok… it works for me…

in fine.,… cred ca am uitat ce vroiam sa zic de fapt cand am inceput sa scriu aici, dar asa se intampla cu cele mai multe idei ale mele… ideile iti vin exact in momentul in care esti pe punctul de a adormi sau cand esti concentrat sa faci altceva astfel incat pana in momentul in care ai ocazia sa le asterni pe foaie si sa le dezvolti le-ai si uitat…

life’s a bitch sometimes…

ps: vineri 6iunie lansare vama la arenele romane…

momentan mie imi plac mel astea 2

17 ani…infinit… (imi aduce aminte de vara trecuta cand nu aveam 17 ani dar fie :)) )

scrisoare catre fat-frumos

sunshine

e asa de frumoooooos afara si vremea asta imi da o stare atat de faina si ma umple de viata. inca ma bucur de vacanta… au mai ramas cateva zile de vacanta de care o sa ma bucur in continuare. cred ca a fost cea mai frumoasa vacanta din ultima vreme si am avut atat chef de viata si bunadispozitie si sunshine pt toata lumea. m-am bucurat de oameni si de hugs si am ras si am vorbit si mi-am deschis iar sufletelul spre oameni. mi-a fost frica sa fac asta. inca imi e frica de efectele starii mele euforice, de faptul ca s-ar putea sa se intoarca iar impotriva mea toata chestia asta.

si tot nu am timp si initiativa sa rainnod legaturi si au ramas chestii care plutesc in deriva din cauza mea si a lipsei mele de interes. raman chestii nedelimitate si pe care mi-e frica sa le cataloghez. imi e frica sa iau decizii si sa pun pe ele etichete colorate, sa le pun intr-un raft sau sa le scot de acolo. sunt oameni la care tin dar care parca au ramas atarnati undeva si nu stiu cum sa procedez. nu stiu cum sa imi asum anumite greseli, fara umilinta, ci pur si simplu, imi e greu sa comunic anumite chestii de teama sa nu fie intelese altfel decat cum le-am perceput eu. si e aproape imposibil sa ii cer cuiva sa judece prin prisma mintii mele sucite. ar trebui sa ma maturizez, dar nu sunt convinsa ca vreau asta

have a great night

group hug

dupa ce am primit critici vehemente din partea domnului andrei pentru entry-ul anterior. cum ca sunt mult prea pornita pe americanizarea fortata a sarbatorilor si bla bla bla-uri :)) nu intram in detalii . azi fac reclama unei intiative la fel de inimioristica. linku l-am primit de la evren (care e bulangiu dupa spusele lui dan. de ce n-ai stat frate 2 minute aseara??? my god!!! ne-a terminat psihic dan toata seara pentru ce i-ai facut)  detalii aici.

trebuia sa facem publica faza cu party-ul de maine? dam detalii aici? ca sa vina toata lumea?
=))

« Previous entries