bucuresti, je t’aime

acum vreo saptamana purtam o discutie cu colegii mei ne-buresteni in jeg despre traficul din bucuresti si eu le spuneam ca pe cat de aglomerat e bucurestiul zilelor noastre si pe cat de pline sunt strazile de masini la orice ora din zi… pe atat de mult a evoluat cea mai mare parte a soferilor bucuresteni. am condus in multe orase de prin romanica si oricat de mult ma enerveaza sa stau la stop cand sunt in intarziere trebuie sa recunosc ca in bucuresti daca vrei sa intri dupa o straduta intr-un bulevard maricel ai toate sansele sa te lase sa intri… iti vor face flash-uri si o sa intri si iti vezi de treaba, lucru pe care nu l-am vazut in multe locuri… ne-am obisnuit ca peste 10 minute o sa avem nevoie la randul nostru sa schimbam directia si ca 5 minute nu inseamna chiar asa de mult… e adevarat ca strazile sunt prea mici but i have high hopes… intr-o zi o sa fie perfect… fara nervi si fara nesimtire (in limite decente). adevarul este ca nu poti compara bucurestiul cu nici un oras din tara tocmai pentru ca nici un oras de la noi nu e strabatut de 1 milion si ceva de masini in fiecare zi….

si pe langa toate astea nici un oras din tara nu e acasa. si asa plin de fum de la tevile de esapament si uneori de claxoanele unor buburuzoi grabiti tot aici mi-e dor sa colind noaptea strazile care forfotesc daca stii pe unde sa mergi… si mi-e drag sa vad ca uneori, cu pasi ce nu depasesc mersul unui om de 70 de ani se schimba lucrurile in bine si e mai curat si mai civilizat. e orasul unde chiar nu ai cum sa te plictisesti… oamenii pe care eu ii iubesc sunt aici si aici s-au petrecut cele mai fericite zile din viata mea… aici e acasa si nimic nu se compara cu o dupa-amiaza mai racoroasa petrecuta pe niste stradute pe care le descoperi in timp ce mergi…

si da… auzi si vezi chestii care iti displac si iti doresti sa iti faci dreptate cu manutele tale… dar oare nu se intampla asta peste tot la noi? numai ca difera considerabil proportiile… fiecare iubeste in felul lui locul unde s-a nascut si a crescut si unde sunt oamenii care conteaza.. pentru mine asta se petrece in bucuresti… la fel de bine ar fi putut fi brasov, timisoara, constanta sau mizil… desi nu stiu ce as fi putut gasi in mizil, dar fie😉 e doar un exemplu… iar chestia cu bucurestenii sunt de cacat si sunt nu stiu cum si nu stiu cum e o generalizare pur si simplu cretina… e chestia cu manelele ca mama-mama cati manelisti sunt in bucuresti si cati cocalari… frateeeeee daca tu imi arati ca numai in bucuresti sunt cartiere de manelisti si cocalari e mare chestie… chestia asta se bazeaza pe nivelul de cultura/educatie/trai… ce vrei tu… si pana la urma toti colegii cu care am vbit au recunoscut ca s-au simtit usor stingheri acasa dupa ce s-au obisnuit cu ce faceam noi aici in bucurestiul pe care il huliti cu totii…. asta nu inseamna ca nu s-au readaptat la ce au acasa sau ca acasa nu e bine, dar cu diferite senzatii si emotii… bucurestiul nu il poti uita… either you love it or you love it

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: