ne plac oamenii indisponibili emotional, aia cu prieteni sau prietene, cu relatii stabile, care nu se indragostesc, care fac sex just for sport, care sunt aroganti, cinici,ironici si distanti. ne plac oamenii care nu se apropie de nimeni, care au pasiuni mult prea inradacinate ca sa mai aiba timp de altceva, ne plac oamenii care nu au timp, ne plac oamenii care nu sunt atenti, intarzie, isi fac planuri si se razgandesc in ultimul moment. dupa aia ne intrebam unde au disparut toti tipii buni, educati, amuzanti si cu buni simt. dar mai ales singuri. probabil sunt pe acolo pe undeva, dar noi ne concentram atentia unde nu e cazul si cum s-ar zice ne pierdem timpul degeaba. nimic nu poate iesi din asa ceva, sau mai bine zis nimic bun sau care sa dureze. din oamenii astia nu ies nici fluturasi si nu transmit nici inimioare.
si mai e si varianta in care noi suntem atat de instabili si incapabili sa ne exteriorizam incat transmitem cu totul si cu totul altceva decat se intampla. cert e ca niciodata nu ne plac oamenii care sunt buni pentru noi. e ca si cum ai vrea sa scrii cu o pensula. poti sa incerci sa bajbai ceva pe acolo, dar nimic inteligibil. pizza cu inghetata nu e nici ea tocmai normala si uleiul nu se amesteca in apa. facem alegeri gresite si suportam consecintele chiar daca ne displace profund si ne plangem in stanga si in dreapta. sunt alegerile pe care noi le-am facut si nu ne-a obligat nimeni. si dupa aia te uiti in oglinda si te intrebi ce s-a intamplat? nimic ce nu a fost alegerea ta… sau in fine, alegerea mea.. pentru ca probabil despre mine e vorba si aici
iubiri, placeri, orori 