viata e facuta din mici compromisuri, pe care mai devreme sau mai tarziu esti constrans sa le faci. pentru unii un compromis e sa multumeasca pentru ca le-ai facut un favor. e trasa de par observatia. ideea e ca ai 2 optiuni: fie faci micile compromisuri de dragul celor de langa tine . asta pentru ca actiunile tale de multe ori au repercusiuni asupra lor, fie esti al dracului de egoist si faci cum ti se scoala fara sa-ti pese ca mai sunt oameni langa tine pe care ii poti rani.
e o lectie grea pe care trebuie sa ti-o asumi asta cu compromisurile. cat de greu e sa renunti la o idee sau la o dorinta a ta tocmai pentru ca stii ca il va deranja pe x sau y. aici depinde cat de valoros sunt x sau y pentru tine. am invatat si ma straduiesc din rasputeri sa gandesc inainte sa trantesc cate ceva. am fost directa si am vazut ca oamenilor nu le place asta sau mai bine zis, directitudinea aia trebuie materializata intr-o maniera mai diplomata. e bine sa zici lucrurilor pe nume, altfel o dai in ipocrizie si aia chiar e de cacat, dar ma gandeam aseara dupa ce am vazut love actually… gesturile si deciziile noastre nu au impact numai asupra noastra ci si asupra unor omuleti care graviteaza acolo undeva. stiu ca e o discutie prematura. nu se pune problema la lucruri grave acum, dar asa ca abordare a problemei… cand facem compromisuri? facem compromisuri? intram intr-un duel de genul eu vs ceilalti. ne intereseaza?
pe mine da… cu riscul de a ma repeta zic si acum… prietenii mei sunt cei mai tari. chiar daca nu am timp, sau nu am rabdare sa ascult intotdeauna tot ce zic, chiar daca de cele mai multe ori fac cum ma taie pe mine capul. (asta e o buba a mea care nu depinde de ei, ca deh… prietenii mei sunt cei mai tari 🙂 )
so? ce ziceti… lasati de la voi in favoarea lor sau nu? eu m-am gandit serios si chiar o sa incerc 🙂
iubiri, placeri, orori 