tine minte…

 

normal_dependent_de_cafea

Heeei, e cafeaua dulce sau amara

Hei, n-a ramas nimic in care sa mai crezi,

Stai si asculta pentru-a mia oara …

Si tine minte … tot ce vezi .

m-am trezit dimineata cu versurile astea in minte… si ma urmaresc de cateva ore bune… stau aici langa mine cumintele si ma inteapa cu rautate…

Hei, te-ai uitat sa vezi ce frig e-afara

Hei, ai utat ca nu ai voie sa visezi ?

Stai si asculta pentru-a mia oara

Si tine minte, tot ce vezi …

cum s-ar zice ma inteapa si nu prea. e greu la un anumit moment sa penetrezi ceva ce nu da dovada de nici o emotie si pentru care nimic nu prezinta interes. asa sunt eu. sunt blazata si nu as stii sa zic de ce sau din cauza cui. pur si simplu fac chestiile pentru ca trebuiesc facute nu pentru ca asa as vrea eu. m-a demoralizat sa vad “ferma animalelor”. asta nu e un film pentru copii, nu a fost niciodata. george orwell nu scrie carti pentru copii. cartile alea au substrat si esenta. imi aduc aminte ca am citit cartea asta in clasa a 9-a cand am citit si “1948”.. pe moment m-a marcat, dar cu timpul am uitat de ea. m-a marcat pentru ca si asa ma simt eu mai mereu neinteleasa si revoltata de tot felu’ de chestii. cartile lui parca sunt cireasa de pe tort. asa a fost si azi.

si mai era si cafeaua de dimineata, amara si totusi imi rascolea simturile. cafeaua mea este mai mereu amara si uneori trista. e parca un ritual care se innoieste in fiecare zi. tigarea inteapa si ea. si dupa aia oamenii stau si se intreaba de ce lucrurile pentru mine sunt nuantate doar in alb sau negru. se intreaba de ce nu debordez de entuziasm si optimism, se intreaba de ce nu am starea necesara pentru toate rahaturile de cofetarie si se intreaba de ce nu sunt si eu putin mai dispusa sa las de la mine. lucrurile sunt cum sunt si chiar nu au niciodata nuante intermediare. oamenii nu se schimba… ei raman aceiasi numai ca uneori uita cine sunt. asa sunt si eu asa esti si tu… doar ca uneori nu vrem sa recunoastem chestia asta si ne complacem intr-o stare de negare perpetua. e nevoie doar de un mic moment de deja-vu in care sa vezi ce erai si ce incerci acum sa pari. si in clipa aia revezi totul ca pe un film prost pe care il dau astia la teve de sarbatori. e ca si cum ai revedea singur acasa pentru a 100-a oara sau die hard pe protv. asa esti si tu. always the same. asa sunt si eu chiar daca ma ascund dupa pat sau in coltul camerei cand e intuneric. e fix aceeasi poveste veche sau noua.

esti aceeasi persoana cu aceleasi angoase si frici, mania persecutiei este tot aia.. fricile sunt tot ele, temerile nu a reusit nimeni sa le stearga, it just needs a trigger to come out and play again hide and seek…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: