lost inspiration

mi-em pierdut ceva-ul ala care ma facea sa scriu si odata cu scrisul sa pun in ceea ce scriu si o farama din mine. nu mai e personalizat. nu mai e special, nu ma mai reprezinta… nu mai reprezinta un sentiment si nici nu mai simt o nevoie intensa sa imi insir toate sentimentele pe “o foaie de hartie”. se pare ca mi-am redirectionat sentimentele si ele nu mai incap in cuvinte. nu se mai axeaza pe starea lor cea mai pura ci se transforma in gesturi. nu mai port un dialog cu mine si nici nu ma mai contrazic la fiecare pas. nu imi mai atrag atentia multe din chestiile marunte care imi umpleau ziua.

uneori ma simt de parca nu mai trebuie sa imi materializez visele in cuvinte. s-a intamplat cumva ca ele nu mai vina la pachet si sa nu imi mai tremure in varful degetelor. tremura altundeva unde nu mai simt nevoia aia impetoasa de a fi rostite. de parca as fi fost un bolnav care nu se putea exprima fara sa intoarca privirea decat din atingerea tastaturii si tacanitul continuu si acum nu mai am nevoie de ea. ca pe o haina veche pe care nu o mai porti asa am aruncat-o.

chiar daca simt uneori nevoia aproape dureroasa de a urla si de a canta si de a dansa si chiar daca acum cateva zile cantam in masina cum nu mai cantam de mult si aveam o pofta de viata care imi zguduia toate fibrele si inima imi batea tare si o simteam in gat… pur si simplu m-am obisnuit sa imi fie bine (cat de arogant suna asta,nu?)… oh well n-am ce sa fac. toate chestiile care imi pareau such a big deal acum catva timp (sa zicem ani) acum imi par atat de naturale si totusi imi e dor uneori de ingramadeala aia de sentimente contradictorii si de placerea cu care savuram “fructul oprit”… is it just a part of growing up?

am incercat sa retraiesc drumul de la liceu acasa care de fiecare data era plin de zbucium sufletesc ca sa ii zic asa si de tot felu de mici drame si de trairi intense (in my head) si nimic… it was a street like any other. nimic mai mult sau mai putin. am fost cu rolele chestie pe care n-am mai facut-o de ceva timp si still almost nothing.

totusi i feel good about myself si sunt constienta ca a while ago i would have been torn appart by the speed of my life dar acum mi se pare ca totul decurge destul de “normal”. where’s my rush in things? i need a sugar rush to spice things up🙂

1 Comment »

  1. evo4adam Said:

    Poi daca as putea sa spun, cu toate ca nu o sa te faca sa te simti mai bine, cu totii trecem prin asa ceva. Si eu am trecut prin asta.
    Am mai vorbit cu prieteni, cand am suferit aceasta lipsa de viata in ceea ce fac, mai ales scrisul, si o tipa foarte isteata mi-a spus, “Baiete, tu suferi de ceea ce se numeste writer`s block. Gaseste inspiratia in lumea din jurul tau.”
    O perioada nu am mai scris, nu mai voiam sa scriu lucruri fara viata, blogul s-a dus dracului, tocmai din acest motiv am 10 vizite pe zi-pana intr-o zi! M-am trezit intr-o dimineata, si am inceput sa citesc ce am scris la inceputul inceputului, si m-am simtit revigorat intr-un fel mai ciudat.
    Cauta muza in imediata apropiere, nu pleaca niciodata


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: