and isn’t it ironic?

6a00d83518d15e53ef00e54f9278908833-800wiaseara mi-am retrait aproape involuntar ultimele luni de viata. nu mi-am propus asta; de fapt, de mult mi-am zis ca nimic bun nu vine de obicei in momentul in care traiesti din amintiri although it’s nice… in fine aseara nu le-am retrait involuntar, ci prin prisma faptului ca cineva s-a decis ca e cazul sa citeasca tot blogul so he could get to know me better… asa ca am rasfoit si eu o gramada de pixeli ca sa vad ce a fost in creierul meu si ce nu mai e… si intr-un mod foarte ciudat m-am simtit invadata de toate trairile contradictorii de odata…si le-am privit din alte perspective, obiectiva fiind acum si fara nici un fel de dorinta de a imi smulge parul din cap, fara a injura si fara a condamna pe nimeni pentru lucrurile alea, le-am privit ca pe niste experiente care m-au adus aici, care m-au format ca ceea ce sunt acum, le-am citit cu nostalgie, cu un zambet pe buze si cu multe mirare, de parca as fi citit ceva nou… mi se parea ca unele chestii sunt atat de… atat de nu stiu cum sa le numesc, incat nu ar fi putut sa fie scrise de mine… ci de alcineva. zace atata contradictie intre ele incat par a fi scrise de cineva bipolar.

cu toate astea nici acum nu regret nimic, nu regret tampeniile pe care le-am facut, pentru ca multe dintre ele sunt niste tampenii majore, demne de a fi luate in seama doar de cei cu tulburari de personalitate, nu regret nici declaratiile intense si nu regret nici momentul in care am deschis o usa care fusese inchisa de cativa ani buni. ii povesteam cuiva ca ala a fost un moment crucial in viata mea si omului caruia i-am deschis acea usa spre viata mea nimeni nu ii dadea nici o sansa, zicand ca he’s too much of a pig and a liar to be someone’s friend… dar cum mie nu imi pasa prea tare de ce zic altii in momentul in care sunt pe val, n-am ascultat si a fost excelent, desi au existat si suisuri si coborasuri… si de atunci m-am aruncat cu capul inainte si mai si… si am aflat ca involuntar am facut a first step si nu imi pare rau nici pentru chestia asta… it’s all good…chiar daca momentan nu am timp nici sa mor, sau mai bine zis nu am energie. incerc sa strecor momente intre chestiile care trebuiesc facute acum, fara amanare. e adevarat ca am pierdut contactul cu cineva but i cand blame it on the lack of time, dar dupa ce se termina sesiunea pot redeveni the people person si sa repar chestiile astea, but for now i must focuse…

tre sa strecor pe undeva pe aici si un i’m sorry pentru… se stiu ei aia oropsiti datorita atitudinii mele dork-ish din ultima luna… so im sorry guys, promise i’ll make it up….

take care,

jo

2 Comments »

  1. paulgsandu Said:

    scrii de parca te-ai folosi de lucruri, nu de cuvinte; si asta e, cred, nu numai dovada unei sinceritati aproape in stare pura, si nici numai dovada violentei exprimarii tale (asemanatoare cu gesturile unei persoane infuriate care ar arunca cu tot felul de chestii prin camera), ci e dovada unui remarcabil simt literar.
    Ai putea, ma gandesc, sa trasformi totul intr-o povestire sau in mai multe, sa strangi laolalta toata risipa asta, pentru ca nimic nu e mai fermecator decat viata, mai semnificant si mai veridic in afara de scris.

  2. jo Said:

    multumesc paul..recunosc commentul tau mi-a gadilat rau orgoliul… n-am cum sa leg chestiile astea la un loc pentru ca asta sunt ele… sunt franturi din mine si din starile si sentimentele care se aglomereaza in mine


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: