breathe in…

incerc sa tac in momentul in care ma enervez pentru ca stiu ca in momentul in care o sa deschid gura o sa spun tot ce am in minte si ca omul care sta in fata mea se va confrunta cu un uragan de reprosuri, nemultumiri, intamplari, pilde,injurii, rautati, zgarieturi si muscaturi. de multe ori nu reusesc si imi zic nah sunt si eu om si nu ma pot abtine la infinit si am un temperament coleric si sunt mai mereu nemultumita. nu e o scuza faptul ca recunosc. nu am mai avut de mult o rabufnire de genul asta, pana recent.

mi-am cerut scuze si am dat explicatii pentru comportamentul meu. oamenii care ma cunosc cat de cat stiu ca accept argumente in majoritatea cazurilor si ca pot accepta, nu cu prea mare usurinta ca gresesc, dar intr-un final accept. dar nu imi place sa se faca misto cand eu vbesc serios si incerc sa ajung la o concluzie. ma scoate din sarite chestia asta…

am observat ca exista vreo 2 persoane care faceau asta si care au un temperament la fel de bine definit, dar care au facut un pas inapoi si nu mai fac asta si accepta. si chestia e cu dus si intors pentru ca si eu am facut asta in relatia cu ei.. adica evit sa fac chestii care ii deranjeaza. viata e un mare compromis si e bine sa faci mici chestii de dragul de a conserva o relatie. nu inseamna ca iti tradezi vreun principiu sau ceva, ci pur si simplu ca ai vreo 6-7 ani de acasa si un dram d bun simt. nu iti cere nimeni sa faci plocoane si marturisiri de respect vesnic, ci pur si simplu sa respecti niste limite impuse de cel de langa tine…

asta inseamna ca ne maturizam?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: