veritasaga nu se asculta, se simte…

sunt printre asa zisii wannabe carora le place veritasaga inca de cand am descoperit asta (in clasa a9a la monk)…

Timpul e ucigasul perfect,

Omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata,

Omoara ura, omoara iubirea.

Nimic nu mai ramane;

De parca nu ne mai vrea Universul.

Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul,

Imi schimba chipul, vietii fura sensul, risipeste stresul

Se ia de noi toti

Si-n urma lui nu mai raman nici chei, nici porti

Iar tu te porti de parc-o sa fii mereu aici.

Te-asezi atunci cand ar trebui sa te ridici,

Taci atunci cand ar trebui sa zici

Si-ataci oameni care te iubesc crezand ca vor sa te faca sa zaci.

E-un joc nebunesc in care ca si ceilalti te prefaci ca e totul OK

Si-alaturi de ei distrugi lucrurile care ne unesc

Si nu reusesc

Sa-mi amintesc chipul bunicului meu, si-mi pare rau

Dar asta nu este unicul meu regret

Caci timpul e ucigasul perfect,

Ne omoara putin cu fiecare gura de aer trasa in piept.

Ne face sa uitam cine am fost,

Ii face pe altii sa uite ca am fost,

E ultimul martor, imi stie viata pe de rost,

Dar in final lumea o sa vrea sa uite de noi si de ea

Si-atunci pacea va veni ca sa stea.

Drumul ne crestea sub picioare

Pe masura ce faceam pasi

Iar cat sufletul primea de mancare

Inapoi nu ne-am lasat trasi

Si daca v-ati simtit atrasi

De ceea ce-am avut de spus

Inseamna ca v-am fost alaturi

Cand ati preferat sa stati retrasi

In camera, privind in sus

Asteptand raspunsuri

Care n-au fost trimise

Sau n-au ajuns

La neajunsuri

Si s-ar parea ca ne-a ajuns

Chiar daca impreuna am descoperit taine

Acum cuvintele imi sunt precum valize

In care nu mai intra haine

Iar eu ma imbrac in sentimente

Ceea ce simt e scris pe mine

Ca tatuaje permanente

Si daca stii cine sunt

E pentru ca e la vedere

Si inainte sa spun “La revedere”

Vreau sa-mi promiti

Acum pe picior de plecare

Ca n-o sa omiti

Sa-ti traiesti viata

Ne datorezi macar o incercare

……….

Stii si tu ca ne vantura vantul

Dupa cum vrea

Uneori nu simt pamantul

Sub talpa mea

Si atunci mi-aduc aminte [Iar!]

Ca am invatat sa simt fara cuvinte

Stii si tu ca ne vantura vantul

Dupa cum vrea

Uneori nu simt pamantul

Sub talpa mea

si atunci mi-aduc aminte

C-am invatat sa simt fara cuvinte

Veritasaga nu se-asculta, se simte

1 Comment »

  1. Roxanne Said:

    i love veritasaga :X


{ RSS feed for comments on this post} · { TrackBack URI }

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: