au trecut 2 ani….

de cand a murit buck… buck fiind primul meu caine si cel mai fain de pe fata pamantului… altul ca el n-o sa mai am. chiar daca am o alta

buck

catelusa destul de simpatica si pe care o iubesc, cand imi aduc aminte de buck mi se umplu ochii de lacrimi… practic eu am crescuct cu el, ca n-am avut frati sau surori si ca il aveam de la 9 ani… si a fost un prieten adevarat. si statea acolo in aceeasi camera si nu ma simteam singura cand mancam si nu era nimeni acasa, nu ma simteam singura si ajunsesem sa vorbesc cu el si sa-i povestesc… a fost un caine tare bun..cand a murit, a murit la mine in brate dupa o operatie cu care eu nu am fost de acord. a murit dupa ce l-am adus acasa. stateam si ma uitam cum incerca medicul sa-l salveze si nu-mi venea sa cred ca moare, credeam ca o sa-l am cu mine forever. a fost cea mai urata zi din viata mea si cea mai urata perioada si cel mai urat an… atat de urat incat nu-mi aduc aminte nimic din anul ala, se pare ca mi-am blocat toate amintirile…

dupa 2 ani inca mi-e dor si inca mai tin o poza pe birou si imi doresc sa se mai intoarca…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: