unforgetable

m-a lovit un zambet, copilaresc, aparent sincer. a ramas blocat undeva in sistemul meu si e ciudat. multi oameni in jurul meu si aparent numai eu am simtit surasul ala care ma batea pe umar. era insistent asa ca m-am intors si am realizat ca pe mine ma cauta zambetu so it was ment to be mine…

asa ca si eu m-am trezit cu un zambet larg pe buze si mai odihnita decat am fost dupa multe nopti in care dormisem 7 ore. m-am trezit si mi-am zambit mie si m-am ridicat din pat dorindu-mi un lucru cu ardoare.. yeah it came true…

chiar ne e atat de greu sa zambim in fiecare zi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: