dependenta de atentie

revin la problema mea antica si anume partea in care sunt dependenta de atentia celor din jur… imi asum rolul de copil rasfatat😛 si nu vad nimic rau in asta mai ales cand cei din jur stiu si ei asta si continua sa te rasfete. uneii oameni sunt meteo-dependenti, eu sunt dependenta de afectiune. de cele mai multe ori nu oferi afectiune celor care iti dau din simplul motiv ca in cea mai mare parte a timpului oamenii care nu iti plac te plac si cei care iti plac nu te plac. e o chestie cu contrariile. asa ca atunci cand atingi linia de mijloc profiti. stiu sunt si rasfatata si profitoare😛 (a nu se intelege materialista). imi place sa fiu in centrul atentiei si cred ca oricarei fete normale ii place asta… (nu intra in categoria asta tipele ciudate). intru in lista posesoarelor blonde de bloguri? nu sunt blonda🙂 imi place sa stea lumea dupa mine si sa mi se ceara parerea asupra multor lucruri, pentru ca am mereu pareri. mai nasol e momentul in care ai o mica criza de personalitate si nu mai ai chef. atunci constat de fiecare data ca oamenii se intorc si pleaca in cautare de oameni fara issues. nici macar singurul om care a zis ca o sa aiba rabdare sa ma inteleaga n-a facut asta si s-a dus sa caute in alta parte un om normal. n-am zis niciodata ca sunt normala.

mai sunt si o nostalgica incurabila si mi se mai face dor de ce-am avut si nu mai am si asta de cele mai multe ori te impiedica sa traiesti in prezent. mi-am cam stricat vara din motivul asta. mai grav e ca nu pot zice gata a fost ultima data cand ma las framantata de o problema, pentru ca m-as minti singura si nu are rost.

intotdeauna ne uitam in spate si avem tendinta de a compara si nu e bine, dar e in natura umana sa faca asta. suntem visatori si ne pierdem printre detalii, dar asta ne face speciali uneori. femeile in general sunt foarte atente la detalii, ba chiar mai mult au tendinta de a exagera importanta anumitor lucruri si de a le da un cu totul si cu totul alt inteles, pentru ca asa realitatea pare muuult mai roz decat e. viata nu e roz deloc, dar uneori o mai putem colora asa ca uneori suntem cu moralul sus-sus de tot si a2a zi suntem dezamagiti de tot. nu ai ce sa faci decat sa tragi aer in piept si sa zici, it’s a new dawn it’s a new day… and i’m feeling good…

cat despre atentie… move your spotlight on me.. i won’t bother.. i miss my spring.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: