Archive for May, 2009

scarba, sila, lehamite, oboseala si mult stres

viata asta este facuta ca sa iti dea peste bot every once in a while. sa ma explic. sunt de departe cea mai insuportabila persoana in zilele in care am examene si chestii de genu asta. la modul ca nu am chef de nimic si poate sunt usor panicata, emotionata. pun mare accent pe asta. asa sunt construita genetic deci nu e vina mea e a lu mama si a lu tata ca ei m-au facut ambitioasa si mult prea perfectionista sau idealista. luati-o cum vreti i dont give a fuck.
in orice zi sunt o scarba si o nesimtita si asta e vina mea nu a lor. hai la partea cu nesimtita poate fii nuantat, adica nu zic chiar in fata omului ca sa il fac sa se simta ca un jeg pentru ca are si el un suflet, dar mai comentez cu 1 sau 2 persoane… mereu aceleasi…fie, poate fi considerata ipocrizie. again i don’t give a fuck…
dar ca sa revin la scarba si lehamitea din ziua examenului. cum se manifesta ea? pai daca sunt lasata in pace stau in coltisorul meu si nu zic nimic si nu interactionez cu oamenii pentru ca nu am chef. daca sunt intrebata ce am raspunsul e sunt obosita si nu am chef. si de obicei chiar sunt obosita. im not a good lier. toleranta mea la oamenii care vor sa ma cocoloseasca in momentele alea tinde spre zero absolut. nu are loc nici o miscare browniana in mine. zero. nul zero barat. si reactionez in consecinta, adica sunt o scarba. oh well c’est la vine
dar mai exista o categorie pe care eu o dispretuiesc profund.. nu ca as avea nevoie de genu ala de oameni dar fie. ei bine exista zambitorii. ce fac aceste specimene. ei sunt din categoria oamenilor zglobii care par ca nu au nici un stres. si cand apare cate unu mai nevoias care bate la nota 5… si ii cere zglobiului… zglobiul ii raspunde ca nu stie in cazul cel mai dragut ( desi scrisese toata lucrarea deja) sau in cazul naspa incepe si face circ, vine profesorul si il pica pe milog…
morala: coaie nu te face o nota ca in pizda matii tot stii mai mult ca amaratu care vrea 5 asa ca esti un mare mare ratat daca tu crezi ca daca tu iei 10 si ala pica esti cu ceva mai bun. ala e o lepra iar tu esti un ingamfat prost crescut si nesimtit pe deasupra si degeaba ai invatat tot ca esti zero barat pustiule. :)
repet. it’s not about me… e legat de oamenii care ne inconjoara. asa ca inainte sa ceri cuiva sa te ajute studiaza omul ca sa vezi daca e dispus sa faca asta pentru ca un sut in cur e adevarat ca e un pas inainte, dar e si dureros….

nepersonal..

lucrurile devin din ce in ce mai abstracte. dorinta de a face parte din societatea in care traiesc din ce in ce mai mica. tinde spre zero. nu imi plac oamenii pe care ii cunosc sau mai bine zis nu imi plac multi oameni. asa pastrez privilegiul de a zice ca nu imi place x sau y. sau nu neaparat ca nu imi plac, dar ma plictisesc. nimeni nu ma provoaca in nici un fel. este atat de anost si de plictisitor. m-am saturat pana peste cap de discutii sterile care nu conduc la nici un rezultat; la fel cum m-am saturat de romanul bun la toate, care de fapt nu are nici cea mai vaga idee despre ce vorbeste. mai baiatule/ fato, ca sa iti poti exprima o parere tre sa ai si argumente in privinta asta. daca ai un argument bine pus la punct sunt dispusa chiar sa port o conversatie cu tine, chiar daca nu sunt de aceeasi parere cu tine. daca ai deja mai mult de 1 argument putem chiar purta o discutie. yey
ziceam ca ma plictisesc. vad oameni atat de insipizi care dau nastere la discutii atat de lipsite de continut incat imi vine sa imi iau campii… radu nu vii mai repede acasa?
m-am schimbat atat de mult de asta vara. initial in bine, dar acum nu mai am chef sa ma afund in nimic din jurul meu. sunt blazata. cum dracu sa fii blazata la 21 de ani? la 50 ce dracu mai faci? de ce? pentru ca imi dsau seama ca ma straduiesc si trag de mine sa fac ceva si vad ca lumea sta in loc si nu mai vad obiectivul final… stii cum e? ca si cum ai fii sarit dintr-o corabie ce urma sa se scufunde si intoi si inoti ca boul si peisajul ramane acelasi. si asta bineinteles te deprima si incepi sa te gandesti daca ajungi vreodata la destinatie… sau mai bine zis unde dracu ajungi? asta se intampla in jurul meu. vad aceleasi fete, aceleasi idei primite de la parinti si nefiltrate, aceiasi mare de prosti cu figurile lor blande, aceleasi pitipoance blonde cu radacinile la vedere cocotate pe tocurile lor de 15 cautatoare de mercedesuri. nu sunt frustrata don’t get me wrong… dar mi-e dor de o discutie aprinsa pe orice tema posibila. mi-e dor de oameni destepti. mai imi e dor de o anumita siguranta in visele mele. mi-e dor sa imi propun ceva si chiar sa ma lupt cu valuri si vijelii pentru chestia aia.
pur si simplu nu mai pot pentru ca nu pot vizualiza telul. asa ca ma ingrop in literaturi si scrieri despre vietile altor oameni din simplul motiv ca in jurul meu totul se bazeaza pe bani si pe pile si pe parinti care au diferite pile si relatii. ma scarbeste pana in adancul sufletului sa vad ca orice ai face tu, la un anumit moment o sa iti dea cu tifla cineva pe baza unor chestii de care nu este capabil prin fortele proprii. ma mai scarbeste si lipsa de cuvant al oamenilor si incapacitatea lor de a isi mentine atitudinile si parerile. sunt pur si simplu dupa cum bate vantul. nu au pic de responsabilitate si caracter.
si acum ma intreb eu… de ce as fii eu o steluta in mijlocul unei mocirle sulfuroase? ce m-ar putea motiva?

don’t we all love sting?

in momentele in care imi piere definitiv cheful si imi dau seama ca aia care greseste sunt eu pentru ca astept prea mult de la oamenii din jurul meu am nevoie de o melodie noua sau mai bine zis veche care sa imi mangaie cufarul cu amintiri din copilarie sau care sa imi descrie in mare ce simt, o melodie pe care o iubesc. si in seara asta melodia este sting&the police – every breath you take… de ce? pentru ca mi-a marcat copilaria? nu? ok i love sting and that is one of the best songs ever.

asa ca spun din nou… muzica vindeca suflete… cel putin in cazul meu este 100% adevarat, pentru ca de fiecare data cand am ceva prefer sa ma inchid in mine si acolo ajung doar melodiile. de restu nu prea am eu chef in general.

va las cu sting… sa aveti o saptamana linistita

1 mai muncitoresc…

P1020577

dupa cum ziceam acu 2 saptamani rusine mie am fost de 1 mai ca tot romanu’ la mare ca deh. nu a fost planificat absolut deloc asa ca ne-am trezit joi ca plecam vineri ca taranu’ roman la ora 11. eh norocu’ prostului cum s-ar zice… de ce? pentru ca nimeni nu pleaca la o ora asa de anapoda. asa ca autostrada a fost goala goala, singurul inconvenient fiind musculitele care se sleiau de parbrizul buburuzei. cu ocazia asta am vazut cat o tine sa traga cu 4 elefanti in ea… destul de ok as putea zice. bucuresti cernavoda 1 si cateva minutele… am ajuns in cernavoda si s-au trezit ai nostri colegi cu noi la usa ca hai la mare si oamenii s-au conformat si au fost gata de plecare relativ repede… cel putin 2 dintre ei :D .. si am purces noi spre constangeles si deh ca tot romanu hai sa mancam la scoica unde bineinteles ca nu s-a putut manca deoarece nu ni s-a luat comanda pentru ca mai apoi sa ni se zica: “daca vreti sa comandati, comanda vine peste 2.5ore” suuuper servicii made in .ro , hai sa ne caram. bineinteles ca in primele 5 minute am vazut 2 fosti colegi de liceu. nais.

despre litoralul romanesc ( a se citi mamaia) de 1 mai: toti figurantii si toate pitipoancele din toata tara se aduna acolo. daca ai sub seria 3 esti degeaba in mamaia si chiar si asa esti ultimul rahat pentru ca pe acolo se plimba ultimele modele de masini. i felt missfit; si asta nu pentru ca am un complex al banilor sau ceva de genu. chiar nu. sa fie sanatosi cu toti banii lor i don’t crave them; m-am simtit ne-la-locul-meu pentru ca oamenii aia chiar nu aveau nimic de-a face cu mine. maybe im too old to even care. who knows.

asa si ne-am relocat, am mancat si dupa am ajuns pe plaja si mi-am bagat piciorusele in mare. pentru chestia asta a meritat sa bat tot drumul ala. excelent. baietii s-au dus la carturi si au reusit sa ii faca aluia atatia spectatori incat s-au plimbat vreo 15 min in loc de 5. fun again. am avut parte de soricelul mult mult dorit. pe 2 mai am fost o tura pana in vama veche unde i feel like myself si nu imi bat capul cu nimic, dar ma rog seara ne-am intors acasa. hey it was nice. inclusiv drumul de intoarcere desi eram rupta de somn. am ras pana mi-au dat lacrimile. vorba de duh imi apartine :”> “proasta barza idioata” si asta pentru ca pe durata a 320 km s-a discutat despre barza de masa si ciocanitoarea de mata si cine cum ciocaneste maciuci. deh viitori intelectuali…

weekendu urmator dupa 1 mai gratarel la paulesti si majoratul unui prieten drag… privit cerul si admirat stele, cazut cu sezlongul si rezultatul o mare vanataie pe spate, stat pe malul lacului la ora 2 si inca niste chestii private. again great weekend and lots of fun… vorba de baza: ” da boss, zi boss”…

si weekendu asta o luam de la capat… so mi se iarta partea in care chiar nu am timp si chef de bloguit but im bizi and happy… si ca semn de impacare ramane o poza cu marea… 1 mai 2009

simplu, eu

ioana…

mareeeeeeeeeeeee……

m-am intors. genial. pe 1 a fost o vreme absolut bestiala si cand te gandesti ca nu mai aveam chef sa plec si ca mi se luase. eh mare area darul de a imi da cheful si energia aia care uneori imi lipsesc. oricum sunt rupta de oboseala…