am prins ieri toate semafoarele pe rosu! nu ai voie sa treci! opreste-te! ia o pauza, uita-te in jur, trage o gura de aer, gandeste-te bine si ia o decizie. nu te mai uita pe tavan ca nu scrie acolo ce ar trebui sa faci. nu gasesti nici un raspuns la nici una din intrebarile care te framanta. ti-am zis sa te opresti. dupa aia o sa pornesti cu mai mult avant si eventual cu scrasnet de roti, o sa lasi urme pe asfalt si nu o sa treci neobservat. nu ai cum… daca te simti suficient de bine si esti shiny happy de ce ai trece neobservat. tuturor ne plac oamenii veseli si fara probleme asa ca de ce sa fii o exceptie… n-ai nici o problema si esti mereu fericit. let the crowd gather 
Archive for October, 2008
stop!!!
let’s run away
imi vine dorul de duca cateodata cand imi amintesc chestii si ma apuca dorul si pofta de viata. vreau sa dansez si sa alerg si sa fac glumitze si sa ma fitzosesc. si cum eu ma simt acum suficient de bine incat sa fac orice imi trece prin cap si am chef sa fac toate prostiile de pe lume pot oricand sa fug din bucuresti si sa fac si mai multe tampenii. sunt copilaroasa si cu mult chef de distractie, mai ales acum dupa ce mi-am dat seama ca it’s the only way i cand get what i want… chiar simt ca nu mai conteaza aproape nimic. deja incepusem sa procesez prea mult o chestie inainte sa o fac si cele mai misto chestii din ultimii 20 de ani mi s-au intamplat cand m-am aruncat cu capul inainte. si atunci m-am distrat si mi s-au intamplat cele mai misto chestii. nivelu de adrenalina tre sa creasca si cel de creier tre sa scada… asta e secretu distractiei din punctu meu de vedere. in momentul in care te arunci in gol si nu iti mai pasa de ce o sa fie sau de ce a fost si iti bagi picioarele in tot ce inseamna ratiune, in momentul in care creierul tau urla nu face asta si tu tot o faci…
de ce sa traiesc eu altfel si de ce sa imi bat eu capul cu detalii.. le rezolv eu pe parcurs, nu e asta problema… let’s twist again…
cu zambetul pe buze
sunt multe chestii cu care m-am invatat si fara de care imi e greu sa raman cu zambetul pe buze, dar ma straduiesc desi de multe ori clachez si dau cu batu in balta. sunt unele lucruri care imi redau instant pofta de viata si azi aveam nevoie de asa ceva… si s-a gasit. de cele mai multe ori avem nevoie de atat de putin ca sa ramanem cu un ranjet tamp infipt pe fata incat ma pufneste rasul… (acum nu ti-o lua in cap 
) eu imi propun multe lucruri si imi doresc si mai multe si sunt si razgaiata si cand nu imi iese ceva ma botosesc cum ar zice cineva. si pur si simplu mi se taie orice chef… asa sunt eu. nu zic ca problemele mele sunt mai presus de ale altcuiva, dar sunt unice prin simplul fapt ca sunt ale mele si ma privesc personal. de aia accept rasfat si cocoloseala de fiecare data because i’m a girl for fuck’s sake…
azi dimineata eram foarte hotarata sa imi bag picioarele si totusi things happen for a reason…
illusion and dream
sunt dependenta de muzica si am prostul obicei sa ma indragostesc pe/de melodii… si in principiu marea majoritate a melodiilor din playlist imi aduc aminte de cineva sau de o perioada din viata mea. momentan am primit melodia asta si ma bantuie tot timpul, o am in cap si nu pot scapa de ea. poate pentru ca in momentu asta chiar inseamna ceva. i have a thing for finnish music…
oricum… sfatu’ meu… ascultati melodia… 
prieteni…
unii oameni chiar merita totul, cel putin din punctul meu de vedere si atunci cand vad ca altii spala putina si ii fac sa se oftice, cand vad ca le dau teapa, cand vad ca sunt dezamagiti ceva din mine se revolta cumplit si isi doreste sa faca dreptate. aseara am vazut din nou ca oamenii nu au caracter si pe fata zic o chestie si de fapt nu fac ce au promis, si am vazut si dezamagirea pe fata unui om drag. de data asta am privit din exterior ca sa zic asa, dar nu detasat si o parte din mine se astepta sa se intample asta si se mai astepta sa vada si oamenii care au stat si au dat tot ce era mai bun. restu au fost niste … dar pana la urma stiu ca de fapt aia buni conteaza, imi pare rau ca eu am ajuns la concluzia asta tarziu si prietenul meu a ajuns la ea abia aseara si vedea un prieten in toata lumea si oferea la fel de mult cat ofeream eu acum ceva timp. ei bine, nu toti merita si e o lectie pe care unii o invata prea tarziu si din nefericire oricand ai invata-o e dezamagitor…. daaaaaar aia buni conteaza rright? 
maybe it’s a crush…
citeam azi ce a scris cineva si vorbea despre cum azi poate te plac dar tu nu ma placi si maine ma placi tu dar eu m-am plictisit deja… mie intotdeauna mi-a fost foarte greu sa zic daca iubesc sau nu dar poate nu e such a big deal… si poate ca daca ma trezesc dimineata gandindu-ma la acel cineva si seara ma gandesc tot la el, atunci poate pot sa zic ca il iubesc si mai mult ca sigur conteaza sa traiesti sentimentul in momentul in care exista fara sa conteze ce se intampla dupa… altfel risti sa pierzi o gramada din ce ai putea sa ai daca nu te-ai ascunde cu coada intre picioare, fiindu-ti frica sa accepti ce se ascunde in tine… nu e vorba de chestii foarte siropoase sau complicate, “it’s just that maybe it is a crush or maybe i love him”. de ce ne e asa frica de cuvintele astea… e adevarat ca e complicat de la “i love him” pana la o relatie pentru ca intervine factorul respingerii si multe altele, dar trebuie macar sa fim sinceri cu noi, indiferent de consecinte si de ce s-a intamplat inainte…
am avut acum cateva saptamani o discutie cu niste prieteni despre casatorie in care ma declaram impotriva ei. eu nu ma declar impotriva casatoriei in sine ci impotriva ideii ca ea se bazeaza pe o foaie de hartie. nu o sa pot zice vreodata ca nu vreau sa ma marit si ca nu vreau o nunta draguta si ca nu o sa fiu foarte entuziasmata sa imi aleg rochia si florile si tot… nu pot sa fiu ipocrita… dar discutia aia e o paralela la ce zic eu aici. conteaza momentul foarte mult pentru mine si nu neaparat ce o sa fie maine, dar am timp si pentru maine si pentru poimaine atata timp cat exista azi. casatoria e o legatura clara intre azi si maine si poimaine si asa mai departe si nu neaparat o foaie. pana la urma se rezuma initial la ce ziceam la inceput… ma trezesc cu tine in gand, adorm cu tine in gand… maybe i do love you…
she’s a doll or she’s a bitch
e o proportie egala. ori zambesc frumos si sunt draguta si amabila ori nu ma interesezi sub nici o forma si e ca si cand nu ai exista. dar asta nu e valabil numai pentru mine. daca te uiti atent in jur vei observa ca e valabil pentru toti si ca de cele mai multe ori bisericutele se fac si pe principiul nu ne place de nu stiu cine si o sa ii vezi cum fac misto langa usa de tricoul dolce and cabana… sau de pantalonii de cocalar, de ultima freza de punker/houser/roacker care nu i se potriveste. e o chestie de convenienta si totul se rezuma la gusturi.
totul este foarte simplu, imi placi it’s all good, ma placi it’s all fucking perfect; sau imi placi it’s all good, nu ma placi, i’ll figure it out; sau nu imi placi si restu nu mai conteaza. am auzit cea mai misto replica saptamana asta: “sa nu ai incredere in mine”… asta chiar e cea mai tare forma de publicitate, dar nu prinde, nu ca as incerca sa iti intru in gratii in vreun fel, dar pur si simplu intr-un cerc mare de oameni esti foarte restrictiv cu aia care iti sunt prieteni si de obicei cu cat e mai mare cercul cu atat sunt mai putini prieteni apropiati, daca nu chiar deloc. but hey, asta nu inseamna ca nu tre sa socializezi sau sa nu te distrezi.
si cel mai misto e cand unele animalutze incep sa vorbeasca mai mult decat trebuie si te trezesti ca le zici nu nu, ai inteles gresit, dar ele nu si nu… si te trezesti in galeata cu rahat, numai pentru ca au asistat la o discutie si nu au calculat cine se afla in juru’ lor.
dar macar am invatat eu sa fiu zambareata si aproape binevoitoare, am invatat sa afisez un zambet maaaaaare cand nu imi convine ceva, doar ca sa nu se vada… deja dau in ipocrizie?
:-/
madonna – give it to me
caut oameni destepti si cu chef de viata!!!!
sunt atat de plictisita si de sictirita si nimeni nu ma poate scoate din ale mele, si cand ii vad pe cei din juru meu ca stau la masa si nu pot inchega o conversatie ma bosumflu si mai abitir… imi e dor de noptile in care nu aveam loc sa vorbim si in care se aprindeau discutii contradictorii in juru unei sticle de vodka sau a unui pahar de fresh de portocale. imi e dor de oameni cu pareri (si astea nu numai strict legate de procesoare sau softuri si alte chestii). mi-e dor de multe lucruri, dar asa sunt eu mai mereu. imi lipseste pofta aia de viata pe care doar vreo 2 oameni mi-o pot reda, in puterile unuia sta, in a celuilalt mai putin.
starea mea de spirit depinde foarte mult de mediul inconjurator si momentan nu imi prea prieste, duc lipsa de activitate, vreau sa vina cineva si sa imi zica hai sa taiem bucurestiul pe jos si sa ne plimbam pe stradute, sau hai sa facem ceva constructiv, hai sa ne dezvoltam o pasiune (nu sa adunam timbre). puii mei, nu am activitate, nu am sugestii, nu am chef. acum serios, nu are nimeni chef de o discutie luuuuuunga?
inceputul de facultate e ultimu’ semn ca vara s-a terminat de-a binelea si ca toate chestiile dragute s-au dus dracu’ o data cu caldura si mai inseamna ca ceva tre sa se schimbe, sau mai multe lucruri… hai sa fugim in lume
surprizeeeeeee!!!!!!!
im a people person in cea mai mare parte a timpului. dupa cum ziceam acu ceva vreme imi place sa fiu inconjurata de oameni si sa vorbesc vrute si nevrute cu aia cu care sunt pe aceeasi lungime de unda… ma gasesti mereu la o cafea pe undeva cu un om, la o masa, intr-un colt, cu o scrumiera plina in fata si vorbind ore in sir, glumind,razand. cu toate astea am niste idei foarte clare despre cum imi doresc sa fie prietenii mei si chiar si cunoscutii. cel mai nasol e ca se vede pe fata mea cand nu imi place cineva sau cand ma enerveaza cineva. pur si simplu soarele intra in nori.incepe furtuna… imi plac oamenii, dar nu foarte multe categorii. abia azi mi-am dat seama cat de pregnanta a devenit chestia asta si cum automat s-au facut categorii cu oamenii care ma enerveaza si imi displac profund, oamenii care imi sunt indiferenti si oamenii care imi plac… it’s sunshine, a cloudy sky or a fucking storm…
si in plus mai am si eu momentele mele in care am chef sa fiu cocolosita si rasfatata… si am si momente in care mi-e dor si am momente in care regret si am si remuscari, si momente in care retraiesc chestii… si momente in care sunt sincera si momente in care ii mint pe toti si in care ma mint si pe mine, si mai am si momente, cum am acum, in care am impresia ca timpul sta pe loc…si ca sunt in acelasi impas in care eram acum vreo 5-6 luni….
ii ziceam azi cuiva foarte drag ca mie imi place mel asta de mor..
