Archive for March, 2008

videoclip nou vama…

trupa vama a lansat un nou clip saptamana asta la melodia “pe sarma”, mel care se va afla pe albumul ce sta sa iasa pe piata in preajma lunii mai…clipul melodiei il puteti vedea daca dati click  aici dragut conceptul videoclip, draguta si animatia. nu stiu de ce dar marea aia de oameni care o calca pe wannabe imi aduce aminte de clipul de la clint eastwood al celor de la gorillaz. s-a mediatizat bine de tot aparitia clipului si a albumului pe la diverse emisiuni cu rating mare, prin parteneri, prin blogul lu’ chirila care deja devine un brand. toate filmarile alea care au fost facute in budapesta pe toata durata cat a fost tras albumul au crescut entuziasmul si nerabdarea.
cu toate astea… acum cateva zile am ascultat pe blogul unui tip cateva din melodiile cantate de vama in krystal si nu mi-au ridicat nici un fir de par…erau asa doar de dragul de a fi. pe de alta parte raman undeva prin vama, pe sarma, scrisoare catre fat frumos si cartita…

ghidul lenesului…

m-am apucat din nou de citit si dupa belle de jour-aventurile intime ale unei prostituate londoneze, care e o carte dragutica, simpluta, de citit cand nu ai ce face si nu ai altceva de citit, am inceput sa citesc ghidul lenesului.

revenind la belle de jour. dupa cum zice titlu, cartea respectiva trateaza viata unei curve. nu e nimic impresionant.adica pe mine una nu m-a lasat paf. mereu au fost o gramada de baieti prin preajma asa ca nimic n-a fost nou urechii mele. prima pagina a socat lumea prin jur:”anal is the new black” wtf…nu s-a obisnuit nimeni cu afirmatiile spuse de dragul de a soca?

iar ghidul lenesului e o carticica adorabila, dar care nu mi se potriveste absolut deloc, adica nici macar in mom in care mor de lene nu am atata lene in mine :) ) cartea e dragutica, anumite chestii chiar sunt inteligente,dar mi se par trase de par.

ma apuc de citit colorado kid de stephen king…

have a nice day…night whatever

boulevard of broken dreams

the strange girl

don’t take me for granted…nu ai voie, nu te uita prin mine… sunt undeva pe acolo…pierduta in spatiu, cu mintea zburand aiurea, cu buza de jos rasfranta, uitandu-ma in jos… qam sireturile murdare… am minte de copil, am stari contradictorii, am idei pesimiste si ganduri sumbre… am deziluzii si ma simt tradata de ceva, de oameni.

o iau de la capat cu asta si iar imi transform viata in fictiune si o astern pe tastatura, in cuvinte care nu sugereaza nici macar jumatate din ce alearga prin camera…sunt ganduri pe care ma lupt sa le fac sa plece, ganduri care ma intristeaza si ma transforma intr-o leguma… i’ve walked this road before si din cate imi amintesc nimic bun n-a iesit din asta…sau mai bine zis nimic vesel…

imi plac oamenii pana intru intr-o stare ca asta… si dupa vad defecte, ma vad pe mine, imi inventez greseli, imi inventez scenarii, si ma inchid… o carapace, multi tepi… i’m out

NU NU NU NU NU NU… make this go away…

the circle of fear

Heartache is knocking on her door

Shadows dance outside her window

Tears keep falling on the floor

As the world around her crumbles

If you want to save her

First you have to save yourself

If you want to free her from the hurt

Don’t do it with your pain

If you want to see her smile again

Don’t show her you’re afraid

Because your circle of fear is the same

Love can be as cold as grave

A one-way ticket to endless sorrow

An empire of gentle hate

Today without tomorrow

It’s the circle of regret

The circle of hate

The circle of death

Your circle of fear is the same

be carefull what you wish for…

pentru ca s-ar putea sa te trezesti si sa te uiti in jur si sa bata vantu si sa te gandesti hmmmm aici nu era un perete sau hmmm aici nu era o casa sau nu era cineva… asta merge pe principiul cine alearga dupa 2 iepuri nu prinde niciunul. este o chestie foaaarte adevarata. dupa aia intorci capul si te uiti lung si iti zici… nah u fucked it up this time… again…

morala o stiu si eu si nu mai vreau sa aud nici o morala… fara sfaturi ca trec pe langa ureche asa flu-flu. am nevoie de chestii simple si care nu se complica pe parcurs, care nu necesita o abordare cu manusi de matase roz… nice and simple… poate asa ajung si eu si altii sa ne bucuram din nou de niste chestii banale care ne placeau candva…

weekend placut ;)

hoinarind

Cu tine vreau s-alerg… Cu tine vreau sa rad…Cu tine vreau sa tac…Cu tine vreau sa plang…Cu tine vreau sa sper…Cu tine vreau sa iert…Cu tine vreau…

ma plimb pe strada de parca n-ar mai fi nimeni in jur si imi rasuna acelasi refren in casti… ma uit prin oameni si am mintea blocata intr-un coltisor obscur, undeva de unde nu stiu cum sa ies… sunt intr-un hol in spatele unei usi inchise. cheia dracu stie unde s-a pierdut, cred ca m-a lasat cineva aici, dar nu-mi aduc aminte cine mai exact sau cand. m-am trezit aici si nu stiu cum sa ma strecor afara, acolo unde eram acum cateva luni bune, unde sesizam cand ploua sau cand cineva sta bosumflat langa mine.  knock knock… e cineva in spatele usii acolo? vreau si eu niste servetele demachiante ca sa imi sterg tona de fond de ten de pe fata si zambetul cretin si total fals… deja ma strange fata si mi-au obosit maxilarele… nu pot sa fiu mereu cu zambetul ala pe buze. am obosit. aveti demachiant? vad ca a fost destul de prost inteles zambetul… nu sunt ok mereu, sunt chestii care ma deranjeaza, am si probleme, unele chestii dor al dracului de tare si uneori usa aia inchisa din fata nu e numai in capul meu… uneori dau de un zid de beton si eu am o dalta in mana… nici macar sa modelez nu pot. doar zgarii si cad bucati de moloz pe jos.. se duce dracu tot’.. se face praf si se imprastie cand sufli, se pierde si nu mai poti reasambla. nu e un joc de lego, e viata… culmea e ca ma uit la ea ca la un film, unul prost, adica tipa care joaca rolul principal joaca tare prost, pierde detalii, se balbaie si falseaza. se vede ca e doar o amatoare si ca de fapt habar nu are la ce se rezuma de fapt rolul ala. e atat de fals ce joaca incat ma intreb daca pana la urma o sa fie in stare sa redreseze cumva ceva sau ia direct zmeura de aur.

filmul s-a terminat…

si si? si a jucat prost… eu zic ca ar trebui sa renunte la meseria asta si sa gaseasca ceva la care chiar se pricepe suficient de bine incat sa nu mai para o mare mare gafa.

bine-bine si totusi e cineva in spatele nenorcitei aleia de usi? cineva? daca gaseste cineva cheia sa o indese pe sub usa sau daca stiti sa spargeti yale.. mi-ati fi de un real folos, poate asa ies si eu din holul asta…

si a dat cineva peste mine pe strada si m-am dezmeticit si am vazut niste umbre, nici macar oameni… iar ploua

se poate sa fie zi… se poate sa fie noapte…

mi-am recitit blogul de pe 360 asa pe sarite… cautam o poza si intamplarea face ca era printre pozele de la inceputul blogului asa ca mi-am clatit ochii cu sentimente autentice… alea chiar erau sentimente si erau emotii si visam cu ochii indreptati spre acel ceva care ma facea sa ma ridic dimineata din pat si sa incerc. scriam de dragul de a scrie si de dragul de a imi intinde ideile pe foaie… o foaie pixelata, dar tot o foaie. traiam cu maxima intensitate si cu 5 grame de iluzie pe care le rasfiram pe multele kilograme de rahat pe care le gaseam pe drum… si alea 5 grame faceau ka-boom si se transformau in amintiri dragi. acum nu pot zice ca am amintiri dragi pentru ca fie sunt prea recente , fie nu implica sentiment ci doar un munte de superficialitate.

m-am distrat muuult de tot in ultimele luni si am facut cele mai tampite chestii cu putinta, de care nush daca sa fiu mandra sau sa le regret. m-am obisnuit sa nu regret nimic si nu incep acum…

da nu pot privi cu nostalgie ce a fost si cum am trait si cum ma bucuram de multe nimicuri si acum ca am mult mai mult m-am schimbat atat de mult incat acum nu ma mai pot identifica cu ce era acu 5-6-7-8 luni…

nu-mi pot da seama cand am devenit cinica si cand am inceput sa zic ce cred fara sa-mi mai pese pe cine supar… cand am acceptat sa fiu pupata in fund ocazional de dragul de a ma simti in centrul atentiei. e ca un mic gol de memorie. imi aduc aminte ce a fost si ziua de azi… cum s-a ajuns aici e cu un mare semn de intrebare…

acum… ce o sa fac in privinta asta e o intrebare la care nu stiu sa raspund acum… imi aduc acum aminte ca si hoinaru a avut un moment d-asta… as putea zice ca el s-a trezit inaintea mea… oh well…

prea chill ca sa imi fie bine

Mi-am zis in soapte ce vise as vrea sa am la noapte

in brate le-am strans pe toate

si mi-au zambit caci negresit eu le tineam in palme

soptit incet de mine s-aveti parte

sa stiti ca va iubesc pe fiecare in parte

Ma duc sa zbor cat mai departe!

Nu pot sa inteleg ce e cu tine

visezi vise de azi sau vise de maine

Plini de sperante

legate de maini la spate

sunt singurul care viseaza vise curate

vise curate

plecati amandoi in supradoza de vise

in mine sunt note la tine plante interzise

zburam cat mai sus, ne tinem de mana

zambim amandoi spre o lume nebuna

da,sunt satul sa caut calea cea buna

da,sunt satul sa caut calea cea buna

toti cauta raspunsul ca sa-si puna intrebari

eu vreau sa plantez cannabis pe nori

si-n zori sa impart o bere cu tine

visand impreuna la visul de maine

caci pe maine ma mut pe alt nor

dar raman acelasi cultivator

din categoria ia uite ce frumos e afara, ce veseli sunt oamenii si ce lipsa totala de chef am eu sa fac ceva. sunt intr-o stare pe care mie imi place s-o numesc de leguma… mai pe scurt e starea aia in care zaci si iti aduci aminte chestii care s-au intamplat cu ani in urma si te gandesti cum iesea daca faceai altceva. oricum in starea legumificabile nu iese nimic inteligent sau coerent asa ca nu ma fortez sa-mi dau seama cand si unde am gresit…

am o buburuza curata… asta pana o sa ploua cel putin :-<

cam asta am ascultat eu in ultimele 24 de ore… ;) )

negare

m-am obisnuit sa neg tot ce nu imi convine, sa ma prefac ca nu exista si chiar merge in 80% din cazuri, merge sa refuz ca exista o problema si sa raman cu un suras pe buze. ignor ce nu imi convine si imi inghit trairile si de cele mai multe ori imi e bine sa nu fiu eu si sa nu imi intind viata pe tava. sa las sa se vada doar atat cat vreau eu, cu riscul de a parea o persoana rece si neinteresata decat de ceea ce vreau eu.

de cele mai multe ori imi e clar ce vreau si totusi imi e greu sa imi fac o schema cat de cat logica cu ce imi trebuie pentru asta si chiar si mai greu imi vine sa le transmit celor din jur ce e cu adevarat important si ce vreau de fapt. se poate ca gradul de reticenta in cazul meu sa fie foarte foarte mare si gradul de incredere mult prea mic. sunt bubite la creier pe care le am si sunt multe. si sunt sechele cu care am ramas si temeri mari si late. e adevarat ca ma gandesc mult prea mult la ce mi se intampla si la maniera in care sunt croita. imi analizez toate reactiile si nu numai ale mele si imi bag capul in fata fix pana unde cred eu ca trebuie si daca nu am un pingback nu mai fac nimic si ma ascund sub carapace si gata. acolo se termina tot.

in ultimele zile iar m-am gandit prea mult la mine si la cum se perinda diverse emotii si gesturi si oameni prin viata mea. si m-am dat vreo 3-4 metri in spate si am observat si nu mi-a placut ce am vazut si am dat nas in nas ori cu aceeasi reticenta, ori cu multa nepasare,ori cu mult egoism… nu imi dau seama care e mai rau din astea doua…

pe de alta parte recunosc si eu masura in care am tendinta de a pastra totul la un nivel formal si fara complicatii, de parca totul s-ar putea rezolva la un nivel simplu, la fel ca intr-o comediuta americana. cert e ca undeva trebuie sa schimb si sa revizuiesc ceva, ceva ce nu stiu inca ce anume e…

J’ai compris tous les mots, j’ai bien compris merci

« Previous entries