intr-o viata in care sunt inconjurata de barbati si am multe cunostinte barbati… in momentul cand cuvantul sex apare in gura unei tipe priviri rautacioase se indreapta spre respectiva… wow a zis the s word… how could she..?! what the f word.. nu ma refer aici la discutiile perverse cu unde ti-as pune-o si de cate ori, ci la un simplu cuvant aflat in mintea tuturor. sex. e un suvant simplu alcatuit din 3 litere. pana la urma toata lumea se gandeste la asta, dar pare asha o mare scofala sa poti vorbi despre asta la modul decent incat te scarbeste uneori.
nu sunt deacord sa faci chestia asta publica, dar nici sa nu pretinzi ca nu exista. partea in care povestesti si dai detalii picante e jenanta, sau nu neaparat jenanta dar nu ma caracterizeaza.nu judec un om care face asta, nu pot zice ca ma intereseaza dar nu inteleg conceptia tipilor care judeca femeile pentru ca accepta o discutie pe tema asta. pana la urma de facut sex cu alti barbati nu faceti decat daca sunteti gay. asta e treaba voastra. dar care e diferenta intre o tipa care vorbeste cu prietenele sau cu prietenii ei de sex opus despre asta si iesirile cu baietii in care se vorbeste despre asta? pana la urma intr-o discutie intre baieti despre asta femeia iese in pierdere… e inaltata la statut de obiect… pare un discurs feminist? nu e? am pretentia ca femeile sa faca sex ca barbatii? nici aici nu ati nimerit ideea. sunt rare cazurile in care se intampla asta. ideea cu femeile fac dragoste iar e bulshit. sau probabil nu sunt eu suficient de romantica incat sa cred in noaptea aia cu lumanarele si muzica de corazon.. e prea standard…
idealul asta e departe de mine… as rade mult prea mult… m-ar amuza… oamenii sunt diferiti. eu am nevoie sa rad si sa ma simt protejata, nu pot trai cu don juanul care ar presara petale de trandafiri si lumanarele parfumate.. nu ca ar exista…
ideea e ca daca nu poti vorbi despre asta, e greu sa faci asta si sa nu fii inhibat si inchistat…
dupa coke live se anunta prodigy la sibiu de revelion…. pam-pam mare sansa mare pentru cei ce au ratat concertul din iunie de pe insula de la lacul morii. astfel se anunta un nou concert incendiar prodigy. nu am date despre locul de desfasurare al concertului, dar i sure hope i’ll be there. pe 27 dec e concert eros ramazotti (detalii detalii) si pe 9 noiembrie concert scorpions in piata mare… din nefericire scoala ma retine once again in bucuresti… ooh the joy…
se anunta o noua desfasurare de forte pt sfarsitul lui decembrie in sibiu. evenimentele vor usura ministerul culturii si municipalitatea de aproximativ 2 milioane de euro.
daca mai exista oameni care sa nu fi auzit de prodigy, ce pot spune despre ei pe scurt este ca… sunt o trupa britanica, sunt cei ce au dat nastere genului electronic/breakbeat. totusi nu pot fi clasificati si limitati, fiecare album prodigy fiind practic egal cu o reinventare a trupei. din 1990 umplu stadioane, sali, innebunesc si socheaza audienta… sunt unici si incomparabili
ca o parere personala… am crescut cu prodigy… m-au socat si m-au speriat copil fiind, m-au atras dupa ce’am mai crescut si m-am indragostit de ei iremediabil. la coke live nu am ajuns pentru ca bacul batea la usa, dar am auzit de la mine din camera refrenul de la smack my bitch up. poate pentru mine sibiul este locul unde trebuie sa ajung de fiecare data pentru concerte mult asteptate…
acum cativa ani eram ceea ce se numea un om dependent de telefonul meu mobil… totul a inceput undeva prin clasa a6a sau a7a cand a aparut abonamentul connex cent. aveam a huge crush on a guy si vineri seara la ora 12 incepeam sa vbim cate 2-3-4 ore… el era mai mare si foarte dragut. in momentul cand mi-a trecut ma intrebam frate eu cu cine o sa vorbesc cele 500 de minute de cent… s-a gasit si cum ieseam din casa, ca tot romanul care a descoperit telefonul mobil, puneam mana si sunam oameni… minutele se duceau repede dupa aia am ajuns la liceu si aici toti erau pe baza de sms-uri si am ajuns si eu dependenta de ele… acum recunosc mi-e mai simplu sa comunic ce am de zic printr-un mesaj si probabil mult mai ieftinache. recunosc ca daca incep sa vb nu ma mai opresc si amicii mei sunt la fel.. initial aveam mai multe ore de de convorbiri de pe telefonul meu, acum suna telefonul… ce sa-i faci sunt o persoana cautata…;))
imi place sa stau de vorba cu cineva cand sunt interesata de persoana lui/ ei (recunosc mai mult a lui). astazi am circulat cu metroul… decine ceva obisnuit ca deh e scumpa motorina si e sfarsitul lunii. nu mai e de nici un fel… ce sa-i faci… toata lumea din jurul meu era cu telefonul la ureche. terminau o convorbire si sunau pe cineva nou… toata distractia se rezuma la 30 min vorbite, cam cat faci intre gorjului si piata unirii. “ce faci fata” aici urma probabil un bine bla bla “si eu am fost acum la manichiura… mi-am facut unghiile cu picatele cacanii”… discutii de cofetarie cum as fi spus acu 3 ani. ajung la concluzia ca telefonul ramane cel mai trendy accesoriu pe care il poti avea. cu cat e mai mare, mai 3g, cu cat mai multi pixeli, cu atat esti mai cool. eu sunt una din persoanele un-cool, telefonul meu nu are 3g, nu are bluetooth, nu are multi pixeli si nu e mare. e mic, are clapa si e de tipa… nu mai vorbesc atat de mult. pe scurt m-am bosorogit.. dar nu mai sun, sunt sunata… that makes me cool? da da da?
mai mult de atat… deja daca nu ai cate un telefon in toate retelele, tii umbra pamantului de pomana… macar 2… un orange sau vodafone si un cosmote e musai sa ai… otherwise esti un soi de paria viata ta sociala e conditionata de retea si de nr de telefoane pe care le dai. daca nu suni te uita lumea, nu poti pastra o relatie de nici un gen. mai lipseste ca relatiile sentimentale sa fie inchegate pe baza retelei de apartenenta ca daca nu… daca tu esti pe orange si eu pe vodafone nu ne potrivim clar… esti prea scump pentru mine… asa ca think twice before choosing a network… iti poate afecta viata personala
cam asta este impactul telefoniei mobile asupra oamenilor cu varste cuprinse intre 12-35 ani… si suntem printre europenii cei mai fitosi la capitolul asta. romanii sunt fuduli asa ca tre sa unble cu fotomodele, sa aiba un telefon care sa aiba impact si o masina care sa rupa gura targului…
astea chiar sunt valorile la care ne reducem ca om?
evenimentul se intampla pe 13 noiembrie in club maxx din regie. este balul facultatii de electronica, telecomunicatii si tehnologia informatie. cap de afis… trupa vama. trupa vama participa la multe baluri de boboci, dupa cum citim pe blogu’ lu chirila.
partea interesanta a acestui bal este alta. acum fix 4 ani eram boboaca la liceu. in acel an, colegiul national mihai viteazul a facut balul in max, pe 13 noiembrie si invitati au fost trupa vama veche. am amintiri placute de atunci, dar cum zic si ei… au trecuuut ani… si viata s-a schimbaaat… mai pe scurt trupa nu mai exista, acum avem 2 trupe mult mai slabe… pe scurt vom trai, si vom vedea cum va fi la bal…
dupa 1 luna incep sa emit si eu cateva afirmatii despre cum e viata la etti. paaaaai… acum 1 luna cand am aflat ca sunt la seria f am fost super dezamagita: seria f e de prosti auzeam constant in jurul meu. am zis k nu o sa ma schimb la alta serie pentru ca si la liceu am ajuns la j si s-a dovedit a fi bestial. oamenii sunt in marea lor majoritate ok, adica sunt vreo 10 oameni ok in grupa si vreo cativa insuportabili, genu ala de copii stresanti fara alte activitati… care nu pot gasi ceva mai bun de facut decat sa te frece la creieri cu prostiile lor nesemnificative din punctul tau de vedere.
mi-a fost recomandat sa-i zic sa go fish, dar dupa mi s-a reprosat ca am facut asta intr-o maniera cam prea eleganta, ca am prea mult bun simt…
viata de student e grea, banii sunt putini, tentatiile sunt multe, motorina se termina, banii de cheltuiala la fel… materia e multa si grea… incep sa ma simt iar semi-blonda. incep partialele, evident eu nu am invatat nimic, pe la cursuri am fost mai rar… wicked…mi-e dor de fol pe care l-am vazut de cand a inceput facultatea doar azi pe trecerea de pietoni. mi-e dor de muuuulte chestii care la facultate ar fi trebuit sa fie altfel decat cum sunt de fapt in momentul asta. ca sa exprim ce lipseste… azi am urmarit un metrou cum pleca… strangers in the night…
am primit si complimente… cica nu conduc ca o femeie… yeeeeey….
revin la problema mea antica si anume partea in care sunt dependenta de atentia celor din jur… imi asum rolul de copil rasfatat si nu vad nimic rau in asta mai ales cand cei din jur stiu si ei asta si continua sa te rasfete. uneii oameni sunt meteo-dependenti, eu sunt dependenta de afectiune. de cele mai multe ori nu oferi afectiune celor care iti dau din simplul motiv ca in cea mai mare parte a timpului oamenii care nu iti plac te plac si cei care iti plac nu te plac. e o chestie cu contrariile. asa ca atunci cand atingi linia de mijloc profiti. stiu sunt si rasfatata si profitoare (a nu se intelege materialista). imi place sa fiu in centrul atentiei si cred ca oricarei fete normale ii place asta… (nu intra in categoria asta tipele ciudate). intru in lista posesoarelor blonde de bloguri? nu sunt blonda imi place sa stea lumea dupa mine si sa mi se ceara parerea asupra multor lucruri, pentru ca am mereu pareri. mai nasol e momentul in care ai o mica criza de personalitate si nu mai ai chef. atunci constat de fiecare data ca oamenii se intorc si pleaca in cautare de oameni fara issues. nici macar singurul om care a zis ca o sa aiba rabdare sa ma inteleaga n-a facut asta si s-a dus sa caute in alta parte un om normal. n-am zis niciodata ca sunt normala.
mai sunt si o nostalgica incurabila si mi se mai face dor de ce-am avut si nu mai am si asta de cele mai multe ori te impiedica sa traiesti in prezent. mi-am cam stricat vara din motivul asta. mai grav e ca nu pot zice gata a fost ultima data cand ma las framantata de o problema, pentru ca m-as minti singura si nu are rost.
intotdeauna ne uitam in spate si avem tendinta de a compara si nu e bine, dar e in natura umana sa faca asta. suntem visatori si ne pierdem printre detalii, dar asta ne face speciali uneori. femeile in general sunt foarte atente la detalii, ba chiar mai mult au tendinta de a exagera importanta anumitor lucruri si de a le da un cu totul si cu totul alt inteles, pentru ca asa realitatea pare muuult mai roz decat e. viata nu e roz deloc, dar uneori o mai putem colora asa ca uneori suntem cu moralul sus-sus de tot si a2a zi suntem dezamagiti de tot. nu ai ce sa faci decat sa tragi aer in piept si sa zici, it’s a new dawn it’s a new day… and i’m feeling good…
cat despre atentie… move your spotlight on me.. i won’t bother.. i miss my spring.
ma sperie atitudinea mea, faptul ca one minute sunt ok si mushy si ca am chef sa fac ceva si 2 min later sunt gata sa imi bag adanc picioarele in orice.. nu ma inteleg. cum m-ar intelege altii daca eu sunt pierduta in ceata si imi ploua in minte. nu-mi place sa fiu eu cea care organizeaza ceva, dar vad ca oamenii s-au obisnuit sa existe in universul meu in pozitia confortabila in care eu iau deciziile. cele de suprafata le pot lua dar nu mai vreau sa fac nici asta. se pare ca la un moment dat am pierdut ceva ce nu as fi vrut sa pierd pentru ca nu am putut lua hotararea de a ma hotari asupra anumitor aspecte.
inca nu stiu daca chestia asta are de-a face cu felul in care ma simt in ultima vreme, cu faptul ca nu sunt in apele mele, cu faptul ca nu ma pot acomoda. nu a fost cum ar fi trebuit sa fie si that might be another issue… de parca lista mea nu ar fi suficient de lunga… ai recunoscut ca i have issues, dar niciodata nu ai fost dispus sa faci altceva decat reprosuri. de ce imi mai bat capul cu asta? ramane o dilema…
o paranteza mult prea lunga… cert este ca imi doresc cu disperare ca cineva sa faca planuri si pt mine si sa nu ma mai agit eu ca un pepsi. toata viata mea am fost pe fuga, am avut un program atat de bine pus la punct, minut cu minut si de fiecare data a iesit numai in ceea ce priveste cestiile pur profesionale.
revenind la chestii serioase… what’s new with me? azi am revazut sezonul 1 din sex and the city… de ce? pentru ca imi place filmu ala de mor… uneori pare desprins din viata… ) am fost la cumparaturi… yeah i love that too… imi place mai ales sa fac cumparaturi pentru altii (aka cadouri) si m-am luptat cu ploaia. nu-mi place toamna.. adica imi place dar modelul de septembrie.. la munte ninge si in bucurestiu asta ploua marunt, e apasator. mai bate si vantul..
evenimente majore? chemical brothers… evident ca n-am avut cu cine merge
o reclama ce implica sex vinde, un produs asemanator la fel vinde… toata lumea se uita la ”sex and the city” (inclusiv eu), toti oamenii cand aud rostindu-se cuvantul sex au un bec imens deasupra capului care lumineaza inclusiv camerele alaturate. toata lumea se gandeste la sex si din ce in ce mai multi incep sa recunoasca chestia asta. de obicei fetele au mintea cea mai bolnava in materie de sex, chiar si involuntar.
barbatii adopta o metoda mai practica, ce nu necesita neaparat imaginatie. it’s called porn…
un blog ce relateaza experientele sexuale personale va fi probabil unul dintre cele mai citite si asta e o strategie foarte buna pentru societatea de consum. va exista inclusiv o publicitate interioara in lumea virtuala… la mudul ” bai ai vazut ca xuleasca scrie pe blog cum si-a tras-o si de cate ori aseara?” “da bai… am citit… dar tu stii cu cine se fute??” “nu..?!” ” cu gigel ba…” si asa se mostenesc blogurile cu tema sexuala… cum citeste cineva de 3 ori despre diverse organe si diverse dimensiuni… mooooooaaa… devine super blog.
deci reteta succesului unui blog e sa scrii sex, muie, futai si it’s a done deal. o sa ai un val de cititori. daca mai ai si un header cu niste sani sau un fundulet bombat de blonda sigur o sa ai un flux mare de cititori si unul de oameni care invita posesoarea blogului la un suc si o partida de sex nebun… :-j
asa ca inainte sa scoti un produs pe piata cauta toate conexiunile si vezi daca vreuna iti poate permite sa introduci tente erotice in spot… sau decat sa traiesti cu aluziile, mai bine traiesti si tii pentru tine
se pare ca little miss sunshine reuseste cumva sa sperie oamenii din jur si sa ii faca sa se simta prost. nu se pot exprima, nu ii las sa vorbeasca, se balbaie, se fastacesc, se uita in pamant, isi trosnesc degetele, fac ce vor eu, nu isi exprima pareri. aceeasi oameni, in compania unor persoane care nu sunt atat de hiper se pot exprima, pot zambi, nu mai stau intr-un colt, nu mai sunt timorati si speriati.
chiar atat de vrajitoare sa fiu incat toti sa se simta constransi sa taca si sa faca dupa bunu-mi plac?? este destul de ciudat sa te crezi o persoana sociabila si sa constati ca esti intr-atat de sociabila incat ceilalti sa se simta pusi intr-un con de umbra… i’m really nice cand sunt bine dispusa dar cateodata am un sictir in mine de ma uimesc singura. azi am fost asa. m-am trezit cu dorinta de a ucide oameni… glumesc.. cu fata la cearceaf, o dorinta inexplicabila de a imi baga picioarele in tot. aproape fac asta. ma opresc cate o data, iar alte ori pierd tot. mi s-a intamplat. dupa aia regret… it’s too late… even now
sunt pierduta in timp si spatiu. nu exista repere si timp, nu exista fete cunoscute. nu ma deranjeaza asta dar uneori vrei stabilitate. imi plac oamenii din jurul meu.. ma refer la cei noi, dar ai nevoie de timp ca sa cunosti ce pot… dupa ce’i cunosti stii deja ce nu iti place si apar problemele… da, asta e un moment de paranoia.
momentan parca traiesc o alta viata decat a mea. s-au schimbat atat de mult lucrurile de vreo luna incoace. am obosit. viata mea e un carusel, ma invarte si ma suceste pe toate partile. sunt dezorientata, confuza, puerila, imatura ( da stiu ca nu intereseaza pe nimeni asta si nu-mi pasa). nu’s nemultumita sunt chill, nu sunt dezamagita, sunt uimita de faptul ca nu seamana nimic cu ce credeam eu ca va fi. ma simt ca o minge de ping-pong. ma falfai de colo-colo. parca nici eu nu ma mai recunosc. nu stiu daca ma mai recunoaste cineva. chiar sa fie vremea pt schimbari radicale? iar?? chiar te schimbi asa la tot pasu… tropa tropa… boom..?! kaboom? wtf…